Intotdeauna am iubit Craciunul.Nu pentru daruri cum fac majoritatea copiilor,ci pentru ca mereu am iubit magia.Craciunul este magia insasi,iar cei ce nu cred inseamna ca nu l-au trait niciodata.Nu este magie pentru ca s-a nascut Iisus,nu este magie pentru ca un Mos gras si pletos aduce cadouri pt copii,nu este magie pentru ca mancam si bem:este magie pentru ca ne face sa credem!Craciunul este dovada vie a existentie unei puteri divine in Univers,prin faptul ca ne face mai buni,plini de iubire,pt ca ne face sa vrem sa cantam,sa radem,sa impartim,prin faptul ca vrem sa credem ca sa il traim,prin simplul fapt ca zambim.Iar daca nu credeti,cautati in inimile voastre!

Eu va urez Craciun fericit tuturor,si sper sa pastrati magia in inimile voastre in fiecare zi a anului!

Visul unei nopti de vara

Tie iti cer sa-mi dai putere
Si spune-mi de ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva...
De ce? oare nu pot uita

De multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari cu sufletul infipt in nori
Ce-mi deseneaza aripi si imi soptesc
Chiar ai crezut ca poti sa zbori?
Asa ca mintea zboara
La vremuri bune demult apuse
La vorbe spuse fara cuget ce incep sa doara iara si iara
Imi navalesc in minte cuvinte ce imi spuneau copile ia aminte...privirea ei te minte
Dar cum poti sa nu crezi
Doi ochi atat de verzi
Si cum poti sa nu vezi
Privirea ce imi cerea
Sa imi inving norocul
Sa devin focul ca ea sa-mi fie apa
Dar GATA...aaaaah
Am incetat sa cred de ceva timp
Am renuntat sa simt caci nu am timp sa ma gandeasc a miia oara

Vei fi a mea o viata sau...tu vei ramane doar un vis de vara

Cu ochii spre cer

Tie iti cer sa-mi dai putere si spune-mi
De ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva
De ce? oare nu pot uita...

Din cand in cand in cand
Imi vin clipe care-au fost
Dar ma gandesc ca n-are rost
Si poate am fost la fel de prost ca Forest Gumb
Sau poate am fost doar dumb
Dar totusi am putere sa recunosc ca inima-mi cerea
Stiu de multe ori am gresit dar am facut ordine
Stie...acum te vad si nu esti tu
Tu esti acum o amintire
Din ce in ce mai rara
Iti amintesti de mine?
Dar eu nu pot sa ma opresc sa-mi amintesc clarul de luna
Ce il priveai si asteptai sa-ti spun eu noapte buna
Ca sa adorrmi tinandu-ma de mana
Dar nu am timp sa ma gandesc a miia oara
Daca ai fost a mea o viata sau o vara...

Cu ochii spre cer...

In minte-mi vine acum o amintire veche
Te vad cum ma strangeai in brate
Soptindu-mi suntem suflete pereche
Acum alte buze lasi sa te sarute in ureche
Si ma intreb de ce nu vede...de ce nu crede...
Dupa corneea ta intiparita sta privirea mea...

Dar GATA...aaaaahhh

Am incetat sa zbor
Si ma trezesc inconjurat de acelasi decor
Blatist in trenul vietii
Hoinaresc din gara-n gara
Doar eu 100 de femei si o singura tigara
Si nu am timp sa ma gandesc a miia oara...da
Ramai doar visul unei nopti de vara

Cu ochiï spre cer...


(Nu imi pot aminti autorul.Frumoase versuri,oricum!)

frica

Cea mai mare frica a unui om poate fi chiar frica de propria fericire.Nu de fericire in sine,ci de clipa cand va disparea.
Cum putem altfel sa fim fericiti,fara sa ne gandim cat de mizerabil ne vom simti apoi..?
Si oamenii se intreaba unde le e fericirea...

Va sosi si lucrul asteptat

Cineva mi'a spus astazi ca daca imi doresc ceva cu adevarat este imposibil ca acel lucru sa nu se indeplineasca.Am stat sa reflectez putin asupra tuturor lucrurilor care mi le'am dorit si care au insemnat enorm pentru mine si numai eu stiu cat am luptat pentru ele.Si..?Unde sunt?
Spunea ca mereu exista o cale.Nu trebuie sa o alegem neaparat pe cea scurta,nu se stie la care am face noi fata.Dar,bun.Problema oamenilor este ca ei nu stiu ce vor.Mereu isi spun cat de fericiti ar fii sa aiba ceva,si cand il au tanjesc dupa orice altceva.Cred ca este doar dorinta de ati atinge scopurile.Ei,si cand nu le atingi si iti este cu adevarat important?
Cum poate oricine sa imi zica mie ca nu am primit ceva pentru ca nu imi doream cu adevarat,cand numai eu stiu cat am luptat?Sau poate am grabit lucrurile.Trebuie sa asteptam timpul lor fara sa le grabim sau sa le amanam.Daca le primim prea devreme poate nici nu suntem pregatiti sa le intampinam.
Eu cred ca aceasta propozitie este mai degraba ceva de care avem nevoie sa auzim,deoarece optimismul este o alegere inteligenta,de care avem nevoie in a realiza orice.

Ce cred eu de fapt?Sa nu mai gandim,sa nu mai analizam,sa nu ne mai intrebam.Va sosi si lucrul mult asteptat!

Calatori

Azi am fost la gara.Mereu m'a incantat ideea de loc unde unii oameni vin,altii pleaca,trecatori,visatori si altii pur si simplu raman sa astepte.Poate pentru ca viata nu este altceva decat o calatorie.O calatorie lunga,fara o destinatie anume,tu existi doar in tren.Unii oameni coboara,altii urca,iar apoi coboara din nou.In final nu conteaza cine va venii la statia urmatoare sau cine va pleca si poate nici macar cine te asteapta in gara.Conteaza doar calatoria.Sta sub mainile tale sa fie frumoasa,plictisitoare sau poti pur si simplu sa adormi nepasator asteptand sa ajungi undeva si fara sa realizezi ca propria viata o traiesti chiar atunci.Poti sa ai rolul principal sau nu,poti sa fii trecator pe drumul altor trecatori,poti avea trecatori pe drumul tau.
Poate nu ai locul de la geam,uneori este frig in tren,alteori prea cald,uneori oamenii nu te trateaza placut,alteori poate nici nu ai bilet,dar asta nu inseamna ca trebuie sa cobori.

Si cand nici un tren nu mai vine,nu inceta sa crezi sau sa zbori.

Va rog,nu cititi..

…si numai bunatatea mea fata de el m'a facut sa imi ascund durerea,si sa nu ii spun finalul.Am trecut si eu prin asta,o Doamne,n-am sa pot sa uit…Problema lui este ca nu se poate detasa din trecut si a ales sa sufere in continuare.Si cat de dur este sa trec prin asta doar gandindu'ma ca datorita decizilor mele copilaresti au trecut si altii prin asta.Nu de mult,eram asa.Atunci a fost EL..pe EL l-am iubit,nu stiu cum,ce,de unde sau cat,dar l-am iubit.Acest aspect este indiscutabil..l-am iubit.Nu a fost sa fie nimic intre noi,a fost doar o greseala.Si doar in mintea mea noi ne cautam si urma sa fim fericiti.Doar eu aveam siguranta ca EL imi este predestinat si nici o stanca nu poate sta in calea destinului nostru,asta cu toate ca lucrurile erau clare pentru noi:aveam cai separate din toate punctele de vedere.Stiam ca umbla nori negrii pe cer,dar in mintea mea erau predestinati altora,nu mie.Si ce doare cel mai tare?Sa regreti o greseala din trecut.Pentru ca trecerea timpului este irevesibila.Si pentru ca mereu imi repetam ca nu trebuie sa regreti ce a fost,este viata ta.Si acum nu ma gandesc decat ce s'ar fi intamplat daca as fi avut rabdare,amagindu'ma singura si stiind in sinea mea ca finalul ar fi fost acelasi.Orice as incerca acum sa fac nu pot decat sa privesc timpul cum trece,trece pe langa mine si imi aminteste un cimitir de imagini care imi spun ca a existat si l-am pierdut.Eu lupt cu nebunia de a nu il avea..
Si imi vine acum sa rad recicind din nou si din nou ceea ce am scris si gandindu'ma ca oricine ar citi acum asta ar spune “iubiri de adolescent” si imaginandu'si ca nu a fost chiar greu,ca nu cunosc adevarata suferinta.Ceea ce nu inteleg ei este ca la aceasta varsta,acest lucru reprezinta suprema suferinta.Fiecare varsta cu problemele ei,dar ma voi asigura ca nimeni nu va citi vreodata asta.Nu acum,nu ma simt pregatita.Tot ce mi-as dori este sa ii pot fi totusi alaturi,sa il ajut,sa il sfatuiesc.Pe de alta parte stiu ca nimeni in afara de el nu l-ar putea trezi la realitate.Asta este cel mai rau.