Nu!

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovat
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

Un mare nimic

Nu am nimic de relatat azi.Dar neuronul meu vrea sa scriu si asta voi face.As vrea sa scriu o drama.Sau mai bine o comedie.Hm.Sau ceva care sa aminteasca de o chitara dezacordata...sau da,imi voi lua chitara si te voi canta cu note sangeroase.Va suna tragic si va aminti de o drama.Sau mai bine te-as picta cu sange.Si as astepta ca timpul sa iti stearga poza.Sau as putea sa iti scriu numele pe nisip asteptand ca marea sa il stearga...

Existi?!

Esti secunda dintre rasarit si apus
Distanta dintre luna si soare
Contopirea dintre valuri si stanci
Existi,…existi oare?!

Stiu ca esti acolo,dar n-ai chip
Ma atingi,dar nici nu te simt
Imi soptesti,dar nu te aud
Esti peste tot,esti la infinit.

Creionul

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Cum ar trebui sa fie viata

Cel mai necinstit lucru, in viatã, este modul in care aceasta se terminã. Adicã, ceea ce vreau sã spun este ca viata e grea. Si-ti cam ocupã tot timpul. Si la sfarsitul vietii ce obtii? O moarte. Asta ce-i, un bonus?
Eu cred cã ciclul vietii e de-a-ndãrãtelea.
Ar trebui întâi sã mori, sã te dai la o parte. Apoi sã mergi sã locuiesti într-un azil de bãtrâni. Esti dat afarã de acolo pe motiv cã esti prea sãnãtos, te duci, îti iei pensia, apoi, când începi sã lucrezi, primesti un ceas de aur în prima zi de lucru.
Muncesti patruzeci de ani pânã când devii suficient de tânãr ca sã te bucuri de pensionare. Te-apuci de bãut, mergi la bairame, si esti gata pentru Liceu. Mergi apoi în scoala Primarã, devii un copil, te joci, n-ai nici o responsabilitate, devii bebelus.
Apoi si mai mult, îti petreci ultimele nouã luni plutind cu toate facilitãtile cum ar fi încãlzire centrala, bai, room service, dupã care termini totul într-un orgasm

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că:
se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii
îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea,
se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul,
trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
- Să înveţe că:
durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece,
un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin,
există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele,
doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit,
nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Dulce-amar

Ai intarziat.Te astept la locul nostru,tremurand.O ultima raza de soare lumineaza poteca pustie inconjurata cu trandafiri negri.
Un gand e de ajuns,si tu esti aici ca prin minune.Esti un vis.Norii fiorosi incep sa cearna picaturile de ploie,aproape brutal peste noi…si tu dispari.
Si da,esti un vis dulce-amar...
Trebuia sa imi spui ca esti doar o iluzie….

Tu.Noi.

Ploua.Nu e nimeni pe drum.Nimeni in afara de noi.Pe autostrada viselor ratacite,suntem doar noi doi,doi nebun imbratisati ce se saruta.Simt cum tremuri…mana tai mi mangaie usor parul ud,buzele tale ma ocrotesc alungand orice lacrima.
Orice poveste are si un final…sa iubesc inseamna sa merg cu tine pana la moarte. Asta e a noastra….

Marea...

Nisipul fin
O mare amara
O plaja pustie
Un ultim apus de vara
Doua chipuri de inalnesc
Atunci cei doi oameni isi zambesc
Umbrele lor se reflectau in apa
Pareau ceva mai mult decat vroiau sa para




Nisipul fin
O mare amara
O plaja pustie
Pirmul apus de toamna
Impreuna cei doi acolo erau
Si apusul impreuna-l priveau
Erau unul pt celalalt
Traiau unul prin celalalt
Uitasera de lume
De tristii pasi ai singuratatii
Fara a privi lucrurile in alt fel
Lumea era a lor
El traia doar prin respiratie ei
Ea il otravea cu a sa dulceata
Marea le scalda trupurile infierbantate
Devenind parca din doua unul
Aveau sa ramana asa pt eternitate

Tremur toata si imi vine sa plang...
Cum sa ametesti de la un sarut ?!
Limbile noastre danseaza pe cer ...
tu imi dai mai mult decat cer ...

...

un zambet ascunde 1000 de lacrimi

Einstein despre Dumnezeu

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”Un student a raspuns ferm: “Da!”Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”Un student a raspuns ferm: “Da!”Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”“Si, continua studentul, intunericul exista”?“Bineinteles!” raspunse profesorul.De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

Legenda celor 8 minute

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!