joi, 26 august 2010

Visul unei nopti de vara

Tie iti cer sa-mi dai putere
Si spune-mi de ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva...
De ce? oare nu pot uita

De multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari cu sufletul infipt in nori
Ce-mi deseneaza aripi si imi soptesc
Chiar ai crezut ca poti sa zbori?
Asa ca mintea zboara
La vremuri bune demult apuse
La vorbe spuse fara cuget ce incep sa doara iara si iara
Imi navalesc in minte cuvinte ce imi spuneau copile ia aminte...privirea ei te minte
Dar cum poti sa nu crezi
Doi ochi atat de verzi
Si cum poti sa nu vezi
Privirea ce imi cerea
Sa imi inving norocul
Sa devin focul ca ea sa-mi fie apa
Dar GATA...aaaaah
Am incetat sa cred de ceva timp
Am renuntat sa simt caci nu am timp sa ma gandeasc a miia oara

Vei fi a mea o viata sau...tu vei ramane doar un vis de vara

Cu ochii spre cer

Tie iti cer sa-mi dai putere si spune-mi
De ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva
De ce? oare nu pot uita...

Din cand in cand in cand
Imi vin clipe care-au fost
Dar ma gandesc ca n-are rost
Si poate am fost la fel de prost ca Forest Gumb
Sau poate am fost doar dumb
Dar totusi am putere sa recunosc ca inima-mi cerea
Stiu de multe ori am gresit dar am facut ordine
Stie...acum te vad si nu esti tu
Tu esti acum o amintire
Din ce in ce mai rara
Iti amintesti de mine?
Dar eu nu pot sa ma opresc sa-mi amintesc clarul de luna
Ce il priveai si asteptai sa-ti spun eu noapte buna
Ca sa adorrmi tinandu-ma de mana
Dar nu am timp sa ma gandesc a miia oara
Daca ai fost a mea o viata sau o vara...

Cu ochii spre cer...

In minte-mi vine acum o amintire veche
Te vad cum ma strangeai in brate
Soptindu-mi suntem suflete pereche
Acum alte buze lasi sa te sarute in ureche
Si ma intreb de ce nu vede...de ce nu crede...
Dupa corneea ta intiparita sta privirea mea...

Dar GATA...aaaaahhh

Am incetat sa zbor
Si ma trezesc inconjurat de acelasi decor
Blatist in trenul vietii
Hoinaresc din gara-n gara
Doar eu 100 de femei si o singura tigara
Si nu am timp sa ma gandesc a miia oara...da
Ramai doar visul unei nopti de vara

Cu ochiï spre cer...


(Nu imi pot aminti autorul.Frumoase versuri,oricum!)

luni, 9 august 2010

frica

Cea mai mare frica a unui om poate fi chiar frica de propria fericire.Nu de fericire in sine,ci de clipa cand va disparea.
Cum putem altfel sa fim fericiti,fara sa ne gandim cat de mizerabil ne vom simti apoi..?
Si oamenii se intreaba unde le e fericirea...