Intotdeauna am iubit Craciunul.Nu pentru daruri cum fac majoritatea copiilor,ci pentru ca mereu am iubit magia.Craciunul este magia insasi,iar cei ce nu cred inseamna ca nu l-au trait niciodata.Nu este magie pentru ca s-a nascut Iisus,nu este magie pentru ca un Mos gras si pletos aduce cadouri pt copii,nu este magie pentru ca mancam si bem:este magie pentru ca ne face sa credem!Craciunul este dovada vie a existentie unei puteri divine in Univers,prin faptul ca ne face mai buni,plini de iubire,pt ca ne face sa vrem sa cantam,sa radem,sa impartim,prin faptul ca vrem sa credem ca sa il traim,prin simplul fapt ca zambim.Iar daca nu credeti,cautati in inimile voastre!
Eu va urez Craciun fericit tuturor,si sper sa pastrati magia in inimile voastre in fiecare zi a anului!
joi, 25 noiembrie 2010
joi, 26 august 2010
Visul unei nopti de vara
Tie iti cer sa-mi dai putere
Si spune-mi de ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva...
De ce? oare nu pot uita
De multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari cu sufletul infipt in nori
Ce-mi deseneaza aripi si imi soptesc
Chiar ai crezut ca poti sa zbori?
Asa ca mintea zboara
La vremuri bune demult apuse
La vorbe spuse fara cuget ce incep sa doara iara si iara
Imi navalesc in minte cuvinte ce imi spuneau copile ia aminte...privirea ei te minte
Dar cum poti sa nu crezi
Doi ochi atat de verzi
Si cum poti sa nu vezi
Privirea ce imi cerea
Sa imi inving norocul
Sa devin focul ca ea sa-mi fie apa
Dar GATA...aaaaah
Am incetat sa cred de ceva timp
Am renuntat sa simt caci nu am timp sa ma gandeasc a miia oara
Vei fi a mea o viata sau...tu vei ramane doar un vis de vara
Cu ochii spre cer
Tie iti cer sa-mi dai putere si spune-mi
De ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva
De ce? oare nu pot uita...
Din cand in cand in cand
Imi vin clipe care-au fost
Dar ma gandesc ca n-are rost
Si poate am fost la fel de prost ca Forest Gumb
Sau poate am fost doar dumb
Dar totusi am putere sa recunosc ca inima-mi cerea
Stiu de multe ori am gresit dar am facut ordine
Stie...acum te vad si nu esti tu
Tu esti acum o amintire
Din ce in ce mai rara
Iti amintesti de mine?
Dar eu nu pot sa ma opresc sa-mi amintesc clarul de luna
Ce il priveai si asteptai sa-ti spun eu noapte buna
Ca sa adorrmi tinandu-ma de mana
Dar nu am timp sa ma gandesc a miia oara
Daca ai fost a mea o viata sau o vara...
Cu ochii spre cer...
In minte-mi vine acum o amintire veche
Te vad cum ma strangeai in brate
Soptindu-mi suntem suflete pereche
Acum alte buze lasi sa te sarute in ureche
Si ma intreb de ce nu vede...de ce nu crede...
Dupa corneea ta intiparita sta privirea mea...
Dar GATA...aaaaahhh
Am incetat sa zbor
Si ma trezesc inconjurat de acelasi decor
Blatist in trenul vietii
Hoinaresc din gara-n gara
Doar eu 100 de femei si o singura tigara
Si nu am timp sa ma gandesc a miia oara...da
Ramai doar visul unei nopti de vara
Cu ochiï spre cer...
(Nu imi pot aminti autorul.Frumoase versuri,oricum!)
Si spune-mi de ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva...
De ce? oare nu pot uita
De multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari cu sufletul infipt in nori
Ce-mi deseneaza aripi si imi soptesc
Chiar ai crezut ca poti sa zbori?
Asa ca mintea zboara
La vremuri bune demult apuse
La vorbe spuse fara cuget ce incep sa doara iara si iara
Imi navalesc in minte cuvinte ce imi spuneau copile ia aminte...privirea ei te minte
Dar cum poti sa nu crezi
Doi ochi atat de verzi
Si cum poti sa nu vezi
Privirea ce imi cerea
Sa imi inving norocul
Sa devin focul ca ea sa-mi fie apa
Dar GATA...aaaaah
Am incetat sa cred de ceva timp
Am renuntat sa simt caci nu am timp sa ma gandeasc a miia oara
Vei fi a mea o viata sau...tu vei ramane doar un vis de vara
Cu ochii spre cer
Tie iti cer sa-mi dai putere si spune-mi
De ce inima-mi cere altceva
Unde? sunt ochii ce ma priveau candva
De ce? oare nu pot uita...
Din cand in cand in cand
Imi vin clipe care-au fost
Dar ma gandesc ca n-are rost
Si poate am fost la fel de prost ca Forest Gumb
Sau poate am fost doar dumb
Dar totusi am putere sa recunosc ca inima-mi cerea
Stiu de multe ori am gresit dar am facut ordine
Stie...acum te vad si nu esti tu
Tu esti acum o amintire
Din ce in ce mai rara
Iti amintesti de mine?
Dar eu nu pot sa ma opresc sa-mi amintesc clarul de luna
Ce il priveai si asteptai sa-ti spun eu noapte buna
Ca sa adorrmi tinandu-ma de mana
Dar nu am timp sa ma gandesc a miia oara
Daca ai fost a mea o viata sau o vara...
Cu ochii spre cer...
In minte-mi vine acum o amintire veche
Te vad cum ma strangeai in brate
Soptindu-mi suntem suflete pereche
Acum alte buze lasi sa te sarute in ureche
Si ma intreb de ce nu vede...de ce nu crede...
Dupa corneea ta intiparita sta privirea mea...
Dar GATA...aaaaahhh
Am incetat sa zbor
Si ma trezesc inconjurat de acelasi decor
Blatist in trenul vietii
Hoinaresc din gara-n gara
Doar eu 100 de femei si o singura tigara
Si nu am timp sa ma gandesc a miia oara...da
Ramai doar visul unei nopti de vara
Cu ochiï spre cer...
(Nu imi pot aminti autorul.Frumoase versuri,oricum!)
luni, 9 august 2010
frica
Cea mai mare frica a unui om poate fi chiar frica de propria fericire.Nu de fericire in sine,ci de clipa cand va disparea.
Cum putem altfel sa fim fericiti,fara sa ne gandim cat de mizerabil ne vom simti apoi..?
Si oamenii se intreaba unde le e fericirea...
Cum putem altfel sa fim fericiti,fara sa ne gandim cat de mizerabil ne vom simti apoi..?
Si oamenii se intreaba unde le e fericirea...
luni, 1 martie 2010
Va sosi si lucrul asteptat
Cineva mi'a spus astazi ca daca imi doresc ceva cu adevarat este imposibil ca acel lucru sa nu se indeplineasca.Am stat sa reflectez putin asupra tuturor lucrurilor care mi le'am dorit si care au insemnat enorm pentru mine si numai eu stiu cat am luptat pentru ele.Si..?Unde sunt?
Spunea ca mereu exista o cale.Nu trebuie sa o alegem neaparat pe cea scurta,nu se stie la care am face noi fata.Dar,bun.Problema oamenilor este ca ei nu stiu ce vor.Mereu isi spun cat de fericiti ar fii sa aiba ceva,si cand il au tanjesc dupa orice altceva.Cred ca este doar dorinta de ati atinge scopurile.Ei,si cand nu le atingi si iti este cu adevarat important?
Cum poate oricine sa imi zica mie ca nu am primit ceva pentru ca nu imi doream cu adevarat,cand numai eu stiu cat am luptat?Sau poate am grabit lucrurile.Trebuie sa asteptam timpul lor fara sa le grabim sau sa le amanam.Daca le primim prea devreme poate nici nu suntem pregatiti sa le intampinam.
Eu cred ca aceasta propozitie este mai degraba ceva de care avem nevoie sa auzim,deoarece optimismul este o alegere inteligenta,de care avem nevoie in a realiza orice.
Ce cred eu de fapt?Sa nu mai gandim,sa nu mai analizam,sa nu ne mai intrebam.Va sosi si lucrul mult asteptat!
Spunea ca mereu exista o cale.Nu trebuie sa o alegem neaparat pe cea scurta,nu se stie la care am face noi fata.Dar,bun.Problema oamenilor este ca ei nu stiu ce vor.Mereu isi spun cat de fericiti ar fii sa aiba ceva,si cand il au tanjesc dupa orice altceva.Cred ca este doar dorinta de ati atinge scopurile.Ei,si cand nu le atingi si iti este cu adevarat important?
Cum poate oricine sa imi zica mie ca nu am primit ceva pentru ca nu imi doream cu adevarat,cand numai eu stiu cat am luptat?Sau poate am grabit lucrurile.Trebuie sa asteptam timpul lor fara sa le grabim sau sa le amanam.Daca le primim prea devreme poate nici nu suntem pregatiti sa le intampinam.
Eu cred ca aceasta propozitie este mai degraba ceva de care avem nevoie sa auzim,deoarece optimismul este o alegere inteligenta,de care avem nevoie in a realiza orice.
Ce cred eu de fapt?Sa nu mai gandim,sa nu mai analizam,sa nu ne mai intrebam.Va sosi si lucrul mult asteptat!
vineri, 26 februarie 2010
Calatori
Azi am fost la gara.Mereu m'a incantat ideea de loc unde unii oameni vin,altii pleaca,trecatori,visatori si altii pur si simplu raman sa astepte.Poate pentru ca viata nu este altceva decat o calatorie.O calatorie lunga,fara o destinatie anume,tu existi doar in tren.Unii oameni coboara,altii urca,iar apoi coboara din nou.In final nu conteaza cine va venii la statia urmatoare sau cine va pleca si poate nici macar cine te asteapta in gara.Conteaza doar calatoria.Sta sub mainile tale sa fie frumoasa,plictisitoare sau poti pur si simplu sa adormi nepasator asteptand sa ajungi undeva si fara sa realizezi ca propria viata o traiesti chiar atunci.Poti sa ai rolul principal sau nu,poti sa fii trecator pe drumul altor trecatori,poti avea trecatori pe drumul tau.
Poate nu ai locul de la geam,uneori este frig in tren,alteori prea cald,uneori oamenii nu te trateaza placut,alteori poate nici nu ai bilet,dar asta nu inseamna ca trebuie sa cobori.
Si cand nici un tren nu mai vine,nu inceta sa crezi sau sa zbori.
Poate nu ai locul de la geam,uneori este frig in tren,alteori prea cald,uneori oamenii nu te trateaza placut,alteori poate nici nu ai bilet,dar asta nu inseamna ca trebuie sa cobori.
Si cand nici un tren nu mai vine,nu inceta sa crezi sau sa zbori.
Va rog,nu cititi..
…si numai bunatatea mea fata de el m'a facut sa imi ascund durerea,si sa nu ii spun finalul.Am trecut si eu prin asta,o Doamne,n-am sa pot sa uit…Problema lui este ca nu se poate detasa din trecut si a ales sa sufere in continuare.Si cat de dur este sa trec prin asta doar gandindu'ma ca datorita decizilor mele copilaresti au trecut si altii prin asta.Nu de mult,eram asa.Atunci a fost EL..pe EL l-am iubit,nu stiu cum,ce,de unde sau cat,dar l-am iubit.Acest aspect este indiscutabil..l-am iubit.Nu a fost sa fie nimic intre noi,a fost doar o greseala.Si doar in mintea mea noi ne cautam si urma sa fim fericiti.Doar eu aveam siguranta ca EL imi este predestinat si nici o stanca nu poate sta in calea destinului nostru,asta cu toate ca lucrurile erau clare pentru noi:aveam cai separate din toate punctele de vedere.Stiam ca umbla nori negrii pe cer,dar in mintea mea erau predestinati altora,nu mie.Si ce doare cel mai tare?Sa regreti o greseala din trecut.Pentru ca trecerea timpului este irevesibila.Si pentru ca mereu imi repetam ca nu trebuie sa regreti ce a fost,este viata ta.Si acum nu ma gandesc decat ce s'ar fi intamplat daca as fi avut rabdare,amagindu'ma singura si stiind in sinea mea ca finalul ar fi fost acelasi.Orice as incerca acum sa fac nu pot decat sa privesc timpul cum trece,trece pe langa mine si imi aminteste un cimitir de imagini care imi spun ca a existat si l-am pierdut.Eu lupt cu nebunia de a nu il avea..
Si imi vine acum sa rad recicind din nou si din nou ceea ce am scris si gandindu'ma ca oricine ar citi acum asta ar spune “iubiri de adolescent” si imaginandu'si ca nu a fost chiar greu,ca nu cunosc adevarata suferinta.Ceea ce nu inteleg ei este ca la aceasta varsta,acest lucru reprezinta suprema suferinta.Fiecare varsta cu problemele ei,dar ma voi asigura ca nimeni nu va citi vreodata asta.Nu acum,nu ma simt pregatita.Tot ce mi-as dori este sa ii pot fi totusi alaturi,sa il ajut,sa il sfatuiesc.Pe de alta parte stiu ca nimeni in afara de el nu l-ar putea trezi la realitate.Asta este cel mai rau.
Si imi vine acum sa rad recicind din nou si din nou ceea ce am scris si gandindu'ma ca oricine ar citi acum asta ar spune “iubiri de adolescent” si imaginandu'si ca nu a fost chiar greu,ca nu cunosc adevarata suferinta.Ceea ce nu inteleg ei este ca la aceasta varsta,acest lucru reprezinta suprema suferinta.Fiecare varsta cu problemele ei,dar ma voi asigura ca nimeni nu va citi vreodata asta.Nu acum,nu ma simt pregatita.Tot ce mi-as dori este sa ii pot fi totusi alaturi,sa il ajut,sa il sfatuiesc.Pe de alta parte stiu ca nimeni in afara de el nu l-ar putea trezi la realitate.Asta este cel mai rau.
luni, 23 noiembrie 2009
franturi dintr'o frantura
Mai e putin si nu voi mai avea 15 ani.Voi avea 16.In acest an am invatat sa cant la chitara. Mi s-a aprins din nou vechea pasiune pentru fotografie si totodata s-a stins usor.[au iesit totusi cateva fotografii frumoase:D]Am plans si am ras,am iubit si am invatat sa traiesc,ci nu doar sa exist.Am inceput sa scriu un blog,am citit mai mult si am reusit sa imi perfectionez engleza.Am cunoscut oameni noi,care s-au dovedit pe parcurs a fi prieteni sau nu,dar in mod cert am invatat ceva de la ei.Mi-am dat seama ca istoria nu este chiar atat de rea si plictisitoare si chiar m-am decis sa o studiez serios.:).Anul acesta am icnercat sa studiez filosofie-na,ce se poate.Nu stiu daca am retinut ceva,dar sigur am reusit sa privesc altfel anumite probleme ... ceva,ceva tot a iesit.Am reusit sa ajung la liceul unde am sperat toata viata sa invat,si acum ma intreb daca chiar asta imi doream cu adevarat.
In acest an in care abia asteptam sa termin tot,tot ce incepusem si doream sa iau de la capat,mi-am dat seama ca as da orice sa ma terzesc cu un an in urma.
Anul trecut ma gandeam ca fac 15 si ca probabil nu voi realiza nimic.Anul asta numai imi pasa,nu ma mai gandesc.
["Suntem trecatori pe drumurile altor trecatori, suntem colectionari de frumos, ne amagim, avem orgolii, suntem fragili, pe cat de singuri pe atat de impreuna, franturi ale unui imens frumos ce ne depaseste si totusi este parte din noi. Sarbatoresc sincer conditia-mi efemera de frantura."]
luni, 2 noiembrie 2009
E inca aici
Inca il simt aici.Aproape ca nu simt potopul din jurul meu,furia vantului,dar inca simt,undeva in mine,un gol.Un gol care nici nu il va umple cineva prea curand.
L-am asteptat prea mult fara sa epuizez in asteptare.Aproape deloc.
Si asta pentru ca singurele lucruri frumoase din viata mea sunt strans legate de el.De imbratisarile lui.Chiar daca dureaza cateva secunde.Ma fac fericita cateva ore,zile chiar.Cum sa imi pot explica ca am nimic fara el?!
A reusit sa se instaleze ca fiind intotdeauna al doilea gand,ca un fundal.Este in fiecare 'eu',in fiecare respiratie,in fiecare zambet.Este aici in fiecare moment.Chiar daca doar in imaginatia mea bolnava.In fiecare moment in care sunt fericita,el este in gandul meu.Pentru ca doar asa as putea sa imi impart bucuria cu el.
Dar sunt convinsa ca timpul le va rezolva pe toate.Pentru ca nimic nu imi doresc mai mult decat sa fie.Si el nu stie asta.Pentru ca sunt nevoita sa arat un zambet fals care ascunde mii de lacrimi.Si pentru ca sunt nevoita sa ii spun ca sunt bine...asta pentru ca lui nu i-ar pasa daca ar stii.Nu i-ar pasa . . .
Si urasc tot ce sta intre noi.Chiar si aerul dintre noi.Urasc fiecare pas,fiecare persoana care sta intre noi.
Si asa am ajuns sa visez la 'noi',la un 'noi' care nici macar nu exista.Un 'noi' care este de fapt,doar 'eu' . . .
L-am asteptat prea mult fara sa epuizez in asteptare.Aproape deloc.
Si asta pentru ca singurele lucruri frumoase din viata mea sunt strans legate de el.De imbratisarile lui.Chiar daca dureaza cateva secunde.Ma fac fericita cateva ore,zile chiar.Cum sa imi pot explica ca am nimic fara el?!
A reusit sa se instaleze ca fiind intotdeauna al doilea gand,ca un fundal.Este in fiecare 'eu',in fiecare respiratie,in fiecare zambet.Este aici in fiecare moment.Chiar daca doar in imaginatia mea bolnava.In fiecare moment in care sunt fericita,el este in gandul meu.Pentru ca doar asa as putea sa imi impart bucuria cu el.
Dar sunt convinsa ca timpul le va rezolva pe toate.Pentru ca nimic nu imi doresc mai mult decat sa fie.Si el nu stie asta.Pentru ca sunt nevoita sa arat un zambet fals care ascunde mii de lacrimi.Si pentru ca sunt nevoita sa ii spun ca sunt bine...asta pentru ca lui nu i-ar pasa daca ar stii.Nu i-ar pasa . . .
Si urasc tot ce sta intre noi.Chiar si aerul dintre noi.Urasc fiecare pas,fiecare persoana care sta intre noi.
Si asa am ajuns sa visez la 'noi',la un 'noi' care nici macar nu exista.Un 'noi' care este de fapt,doar 'eu' . . .
joi, 10 septembrie 2009
Cand mor...
Cand mor,as vrea sa fiu arsa,sa mi se arunce o parte din cenusa in mare pentru a putea fii una cu apa,asa voi inota de-a pururea,o parte din cenusa sa fie facuta o tigare sa ma fumeze prietenii pentru a putea fii una cu aerul,asa voi zbura,iar o parte aruncata pe un camp pentru a putea fii una cu pamantul!
Vreau sa fiu pretutindeni!
Vreau sa fiu pretutindeni!
sâmbătă, 22 august 2009
Cum...
Cum poate cineva sa spuna ca se simte singur cand cineva,undeva ar da orice pentru acea persoana?!
joi, 20 august 2009
marți, 18 august 2009
luni, 17 august 2009
marți, 11 august 2009
Sa zbor
Inca o dimineata in care pentru a mia oara acelasi gandi imi rasare in minte.Tu si directiile.
Parca mai ieri te simteam aproape,atat de aproape...iar astazi te simt atat de departe,ca si cum nici nu ai fi fost vreodata.Si imi doresc sa pot sa fiu eu . . . mi-e dor de mine,'eu' fara sa fi existat tu.Ma simt prinsa,trebuie sa evadez...
Trebuie sa zbor,trebuie....
sa zbor!
Parca mai ieri te simteam aproape,atat de aproape...iar astazi te simt atat de departe,ca si cum nici nu ai fi fost vreodata.Si imi doresc sa pot sa fiu eu . . . mi-e dor de mine,'eu' fara sa fi existat tu.Ma simt prinsa,trebuie sa evadez...
Trebuie sa zbor,trebuie....
sa zbor!
miercuri, 5 august 2009
Te.am visat
Te.am visat.Trebuia sa pleci.Am alergat dupa tine si nu te gaseam . . . apoi m-ai gasit tu.Te-am luat in brate mai strans ca niciodata si mi-ai zis ca o sa pleci.Te-am rugat sa nu ma lasi aici,sa ma iei cu tine.M-ai intrebat uitmit: "Chiar vrei tu sa vii cu mine?".Am raspuns "Oriunde!"
vineri, 31 iulie 2009
miercuri, 29 iulie 2009
marți, 28 iulie 2009
Ea este!
Este. . . mana care ma strange,soapta care ma face sa cred,soarele care ma face sa zambesc,povestea care ma face sa plang.Este o oarecare varianta complexa a acelor lucruri care imi umplu camera mare si goala cand am nevoie.
Este cea care canta cand lumea tace,cea care rade cand restul plang.Este acea bataie a ceasului care iti aminteste ca este timpul sa fii.Este raza de soare ce patrunde in camera si-ti spune ‘buna dimineata’,este melodia din zorii zilei.
Este …. distanta si imposibil,aproape si nedemn.Arta de a fii frumos si simplu,arta de a trai.Este cea care schimba noaptea in zi,este liniste si furtuna.Este privirea in care rade marea.Este fotografie,suferinta,hohote de ras.Este prietenie,amintire,lacrima,iluzie si vis.Este nepasare si betie.Este granita dintre bine si rau,dintre a vrea si a putea.Este luna ce-mi rasare din nou in gand.Este tigare si credinta.Este copil,timiditate,mic,inceput si frica.Este uitare si asteptare.
Este mereu aici,aici,chiar si atunci cand este departe…este undeva,AICI!
Este cea care canta cand lumea tace,cea care rade cand restul plang.Este acea bataie a ceasului care iti aminteste ca este timpul sa fii.Este raza de soare ce patrunde in camera si-ti spune ‘buna dimineata’,este melodia din zorii zilei.
Este …. distanta si imposibil,aproape si nedemn.Arta de a fii frumos si simplu,arta de a trai.Este cea care schimba noaptea in zi,este liniste si furtuna.Este privirea in care rade marea.Este fotografie,suferinta,hohote de ras.Este prietenie,amintire,lacrima,iluzie si vis.Este nepasare si betie.Este granita dintre bine si rau,dintre a vrea si a putea.Este luna ce-mi rasare din nou in gand.Este tigare si credinta.Este copil,timiditate,mic,inceput si frica.Este uitare si asteptare.
Este mereu aici,aici,chiar si atunci cand este departe…este undeva,AICI!
luni, 27 iulie 2009
Ea.
EA: si te-ai gandit ca poate...dupa ce murim o sa mergem si vom putea face toate lucrurile care ni le.am dorit si nu am putut ?
L.am dorit prea mult
L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...
Octavian Paler din "Viata pe un peron"
Octavian Paler din "Viata pe un peron"
sâmbătă, 18 iulie 2009
joi, 16 iulie 2009
Noapte.
Noapte.Cer senin si cativa pescarusi ce zbor deasupra blocului tulburandu-mi linistea.Imi plac pescarusii,desi ma inspaimanta cantecul lor.Pasari albe in intunecata noapte.
Orasul doarme.Toate luminile de langa bocurile si casele de alaturi sunt stinse.Moment de liniste!
Cum poate lumea sa doarma cand deasupra lor mii de kilometrii se iau de mana cu luna?Si luna isi arunca o mantie spalatoare de pacate peste oras.Si luceafarul langa luna,si raiul deasupra lor!Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.
Luna a ajuns in dreptul ferestrei mele.Se reflecta in oglinda.Am luna in camera.Pe mine ma scuzati,luna imi bate la fereastra,sunt pe fuga!
Orasul doarme.Toate luminile de langa bocurile si casele de alaturi sunt stinse.Moment de liniste!
Cum poate lumea sa doarma cand deasupra lor mii de kilometrii se iau de mana cu luna?Si luna isi arunca o mantie spalatoare de pacate peste oras.Si luceafarul langa luna,si raiul deasupra lor!Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.
Luna a ajuns in dreptul ferestrei mele.Se reflecta in oglinda.Am luna in camera.Pe mine ma scuzati,luna imi bate la fereastra,sunt pe fuga!
Zbor!
Vreau sa zbor.Ma bate gandul de cateva zile.Si stiu ca pot zbura.
Hei,cine nu nu ar putea sa zboare ?!
Putem zbura evident,e firesc!
As putea gasi multe modalitati de a zbura.As putea alege zborul cel inaintea mortii.Ar fii cel mai usor.Pentru ca ai muri fericit.Pentru ca ai muri cu consolarea de a zbura!A plutesti in aer,sa vezi tot pamantul,sa fii una cu vantul,sa simti adrenalina,emotiile,viteza,teama,dar sa nu te razgandesti,sa nu regreti nici o clipa ca zborul te-ar putea costa moartea!Altfel nu va mai fii placut.
Da,da,da!
Dar nu,mai am de asteptat pana sa zbor,dar va promit ca am sa zbor!
Daca am fii doua pasari ? Ha,cine a mai vazut pasari tinandu-se de mana . . .
miercuri, 15 iulie 2009
stau
Stau si imi privesc chitara.Eileen.Ma consider norocoasa ca exista ea.Ma simt fericita.Imi e dor de tine.De fapt,imi e dor si nu prea!
Stii cevaaaa?!
Te-am iubiiiiiiit,fraiereeeeee!!!
Stii cevaaaa?!
Te-am iubiiiiiiit,fraiereeeeee!!!
Live.love.laugh
Compunere scrisa de Copacianu Ruxandra Maria!
Vrei sa fii fericit? Atunci, simte-te fericit! Fa lucruri care sa te faca fericit! Intalneste-te cu oamenii care te fac fericiti!
ZAMBESTE. Crezi sau nu, un zambet la momentul potrivit insereaza in inima destinatarului ceva…frumos care il face fericit. Si facand oamenii fericiti, nu poti sa fii decat fericit. Asa ca tot ce ai de facut este sa zambesti mereu, sa intiparesti fericire in inimile celor pe care ii iubesti. Zambeste in mod natural, fara sa te fortezi. Oamenii isi dau seama daca esti fake sau nu.
DRUIESTE. Simplul gand ca nu ai facut ceva doar pentru tine, ci pentru cineva la are tii cu adevarat nu poate sa iti dea decat satisfactie. Nu ma crede pe cuvant, dovedeste-ti singur lucrul acesta! Iar dupa ce incerci, uita-te in ochii respectivului/ei. Ii vezi sclipirea aia ce emana fericire? Vezi ca a functionat? Acum gandeste-te putin si analizeaza-ti interiorul. Ce simti? Da, stiu ca te simti fericit. Si asta doar pentru ca ai facut pe cineva fericit.
ASCULTA MUZICA. Imbogateste-ti zilele cu note muzicale. Asculta melodii care te binedispun, care te fac sa zambesti; melodii ritmate, cu versuri imbietoare si cu ritmuri de heartbeating. Simte-ti inima cum pulseaza de fericire, simte-o cum alearga pe portativ alaturi de fiecare nota care zboara in jurul tau. Fa-te una cu cerul, cu apa, cu focul, lasa-te patrunsa de valul de euforie. Simte muzica! Simte vibratiile! Pierde-ti controlul!
NOTEAZA-TI. Noteaza-ti tot ce te-a impresionat de-a lungul unei zile. Noteaza tot ce te-a impresionat, tot ce ti-a placut sau ti-a displacut. Fii sincer/a cu tine insuti/insati. Ai sa vezi ca peste cativa ani, cand vei reciti tot ce ai scris, iti vei da seama cat este de bogata viata; vei invata sa pretuiesti lucrurile marunte si cu adevarat importante; lucrurile care te fac fericit/a.
PRIZEAZA CU UMOR. Si ce daca ti-ai pus rimel pe bluza preferata? Si ce daca ai alunecat in baie atunci cand te grabeai?[important este sa nu iti fi rupt ceva]. Si ce daca te-a stropit cu apa din balta o masina care trecea pe langa tine? Zambeste. Maine poate fi mai rau. Si in plus, sunt milioane de oameni care ar da orice sa se poate manji cu rimel, sau care sa poata mearga pe trotuar, chiar daca exista riscul sa te stropeasca o masina cu apa. Sunt milioane de oamnei care ar da orice sa duca o viata normala. Si in plus, daca nu ar fi esecuri, nu ne-am mai putea bucura de reusite. Asa ca razi cat te tin fslcile, razi tare, razi de toate chestiile nasolae care ti se intampla. Razi! Oricum peste 2-3 andi cand o sa iti amintesti, tot o sa razi. Asa ca RAZI!!! Nu te opri!
MANANCA. Nu te prostii cu diete stupide, lasa gustul mancarii sa iti invadeze interiorul. Mananca ciocolata, dar nu o rupe, musc-o! Musc-o ca sa ii simti gustul, sa simti cum glandele salivare lucreaza. Las-o sa se topeasca, savureaz-o. Si totusi, ne e nevoie sa faci excese. Trebuie sa patstrezi un echilibru.
ADMIRA. Admira natura, admira cum cade o frunza pe pamantul uscat, admira cum soarele isi trimite razele spre noi, sa ne incalzeasca. Admira insectele care zboare din floare in floare, admira culorile aripilor fluturilor. Uita-te spre cer si da frau liber imaginatiei; cu ce ti se pare ca seamana norii? Uite, cel de acolo are forma unei girafe, iar cel din partea cealalta seamana cu un elefant. Si tot asa…
DANSEAZA. Ca sa dansezi, nu trebuie neaparat sa te vada cineva. Inchide usa camerei tale, pune-ti castile in urechi si deslantuie-te. Misca-te asa cum vrei tu, fara sa fii inhibata de perechile de ochi care se uita ciudat la tine si se gandesc: “Cine a bagat-o pe asta la 2 20?”. Da din maini si din picioare, bucura-te de libertate, misca-te in toate directiile, fa lucruri neconventionale. Si continua sa zambesti.
IUBESTE. Iubeste la intensitate maxima, sa simti cum dragostea iti inunda corpul si cum iti zboara fluturasii in stomac. Indragosteste-te; indragosteste-te de oameni, de natura, de lucruri frumoase. Si cu toate astea, nu te lasa ranit/a. Iubeste fara sa iti pese de consecinte, dar totusi, e nevoie si de rationament. Iubeste-ti familia mai presus de orice, apoi prietenii. Fii sincer/a cu ei, dar si cu tine insuti/insati, nu ii rani, dar nu ii lasa nici pe ei sa te raneasca.
luni, 13 iulie 2009
Dialog.
-Ma gandeam...lumea ar putea fii casa noastra!
-Lumea?!
-Da,lumea.De ce sa fim undeva anume cand putem fii oriunde?
Zambi.Il incanta ideea de a lasa frimituri din iubire in fiecare colt al lumii.
-Lumea?!
-Da,lumea.De ce sa fim undeva anume cand putem fii oriunde?
Zambi.Il incanta ideea de a lasa frimituri din iubire in fiecare colt al lumii.
Sa ne regasim.
Bantuim neumblate cai,parcurgem distante imposibile.Toate astea ca sa ne gasim,sa ne regasim.
Pentru ca acum mult timp am fost un suflet.Acum foarte,foarte mult timp am fost un singur suflet blestemat sa fie singur.Si la moarte sufletul ni s-a impartit in doua.Cele doua jumatati ale sufletului s-au intrupat in doua corpuri..Pentru ca in urmatoarea viata sa numai fie singur.
Asadar,scopul vietii noastre este sa ne regasim.
Dar cum?
Daca am trecut de mii de ori pe strada pe langa cealalta parte a noastra?Daca ne-am lovit accidental fara sa stim ca stam fata in fata cu noi?Sau daca este persoana care ne este alaturi in clipele grele,de un timp lung sau nu si noi nu realizam asta?
Dar...daca cealalta jumatate bantuie alte colturi ale acestei lumi?Sau alt timp?Sau pur si simplu nu accepta,sau nu vrea sa accepte sentimentele?!Atunci,ce se vor intampla cu cele doua parti ale sufletului dupa moarte?Se vor mai unii vreodata?Se vor imparti la randul lor in alte doua parti?
Pentru ca acum mult timp am fost un suflet.Acum foarte,foarte mult timp am fost un singur suflet blestemat sa fie singur.Si la moarte sufletul ni s-a impartit in doua.Cele doua jumatati ale sufletului s-au intrupat in doua corpuri..Pentru ca in urmatoarea viata sa numai fie singur.
Asadar,scopul vietii noastre este sa ne regasim.
Dar cum?
Daca am trecut de mii de ori pe strada pe langa cealalta parte a noastra?Daca ne-am lovit accidental fara sa stim ca stam fata in fata cu noi?Sau daca este persoana care ne este alaturi in clipele grele,de un timp lung sau nu si noi nu realizam asta?
Dar...daca cealalta jumatate bantuie alte colturi ale acestei lumi?Sau alt timp?Sau pur si simplu nu accepta,sau nu vrea sa accepte sentimentele?!Atunci,ce se vor intampla cu cele doua parti ale sufletului dupa moarte?Se vor mai unii vreodata?Se vor imparti la randul lor in alte doua parti?
miercuri, 8 iulie 2009
sâmbătă, 4 iulie 2009
Suflet pictat.
Avea pensula,culori,hartie.Si totusi lipsea ceva.Poate imaginatia nu o ajuta prea mult,sau moleseala ce o cuprinse cu cateva zile in urma.Pictase in alte randuri masini,paduri,munti,mare,oameni,flori,castele...si o multime de lucruri care nu semnificau nimic.Era usor sa arunce niste culori pe hartie,culori ce ii reflecta starea spirituala,dar vroia ceva nou.Nici nu gandise prea mult in ultimile zile la nimic in afara de ea insasi,la sufletul ei muritor.ASTA ERA!Isi va picta sufletul.Dar ce este acela un 'suflet'?!Cum arata el?Isi imagina o camera.O camera goala,cu pereti albi,inconjurata cu ferestre mari si draperii albe de matase.Era o camera goala,foarte luminata.Trebuia sa o umple cu ceva.A desenat un bec cu o lumina extrem de puternic in mijlocul camerei.Becul nu se agata de nimic,plutea pur si simplu.In jurul lui se invartea ceva,ca niste fluturasi mici,albastrii.Acelea erau gandurile.Pe tavan pictase o inima mare de culoare visinie.A infasurat inima cu o coroana de spini si a pictat picaturi denge.A pictat undeva intr-un colt o oglinda .In imaginatia ei montase oglinzi in sufletele oamenilor si rareori ii placuse ceea ce a vazut.Dar a montat una si intr-al ei,stia ca era curat.Si toti puteau sa i-l admire.Aproape terminase.Privi tabloul,il admira,ofteaza.Lipsea ceva.Poate ar fi fost nevoie de un covor,unul pufos.L-a pictat in toate culorile curcubeului.A mai pictat si un dulap.In dulap se ascundeau lacrimile,ofurile,despartirile si cativa de 'adio' insa numai ea stia asta.Si nu avea sa deschida vreodata acel dulap.Era mai bine acum,dar tot nu eracomplet tabloul.Ezit un moment si pune iar mana pe pensula.A mai desenat in mijlocul camerei,dedesuptul becului un pat.Unul mare,cu o cuvertura tot alba si perne rosii. desenat pe pat un barbat.Unul masiv,cu parul blond si carliontat ce atarna frumos peste umeri.La marginea patului,in picioare o femeie cu parul negru ca taciunele,ondulat foarte frumos si buzele visinii si senzuale.Femeia cat si barbatul nu purtau haine.Erau goi,asa ca sufletul si mintea ei.Lasa pensula deoparte si isi sterge sudoarea transpiratiei.Isi privi opera si zambi satisfacator.
Asa da.
Asa da.
vineri, 3 iulie 2009
Esti imprastiat...
-Mi-e dor de tine...spuse El tandru
-...da.
-... nu vrei sa ma vezi?
-Te vad.Esti oricum imprastiat in micile maruntisuri din viata mea.
-Unde sunt acum?
-Ploua si chipul tau se reflecta in balta...de dimineata in ceasca de cafea.Ieri ma urmareai tiptil si stateai ascuns sub salcie.Ai incercat sa te faci nevazut,dar stiam ca esti acolo...
duminică, 28 iunie 2009
Scrisoare catre liceeni - de Tudor Chirila
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
joi, 25 iunie 2009
Ploaia!
Orologiul suna 3 si jumatate.O zadarnica incercare de a adormi.De cateva minute a inceput sa fulgere usor apoi cu o lumina tot mai puternica.Acum si tuna.Incercarea cerului de a-si canta dorul.Imi place si cand fulgera.Pentru ca orice fulger ne arata o parte din rai.Dar nu raiul in viziunea mea.Nu cred atat de mult in rai precum in iad,deoarece am cunoscut iadul,ba chiar traiesc in el zi de zi.Raiul este fericirea suprema pe care putini reusesc sa o dobandeasca,neintelegand ca puterea este in mana lor.
Va fii o mare furtuna asupra orasului.Cerul isi va cerne lacrimile furand gandurile oamenilor asupra fortei naturii.Vor intelege ca nu depind de ei.Ii va face sa priveasca si sa asculte furtuna cu sau fara voia lor.Ii va trezi din somn.Se vor uita pe fereastra,vor avea un oarecare calm si vor medita.Este buna ploaia.Frumoasa si linistitoare,totodata groaznic de fioroasa.Sa murdareasca zorii zilei cu intuneric.Sa ascultam suflul vantului in contopire cu urletul cerului.Sa privim cum noaptea se pateaza din cand in cand cu o lumina.Si apoi sa ne infioram.
Pentru ca ploaia ne spala de pacate si amintiri.Pentru ca ploaia le va sterge pe toate de pe pamant,iar apoi le vom desena din nou pentru a fi iar sterse!
Va fii o mare furtuna asupra orasului.Cerul isi va cerne lacrimile furand gandurile oamenilor asupra fortei naturii.Vor intelege ca nu depind de ei.Ii va face sa priveasca si sa asculte furtuna cu sau fara voia lor.Ii va trezi din somn.Se vor uita pe fereastra,vor avea un oarecare calm si vor medita.Este buna ploaia.Frumoasa si linistitoare,totodata groaznic de fioroasa.Sa murdareasca zorii zilei cu intuneric.Sa ascultam suflul vantului in contopire cu urletul cerului.Sa privim cum noaptea se pateaza din cand in cand cu o lumina.Si apoi sa ne infioram.
Pentru ca ploaia ne spala de pacate si amintiri.Pentru ca ploaia le va sterge pe toate de pe pamant,iar apoi le vom desena din nou pentru a fi iar sterse!
luni, 22 iunie 2009
Telefonul de duminica noaptea
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.
Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."
In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.
Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."
De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"
Sursa: Povestiri cu talc.
vineri, 19 iunie 2009
!!!!
Este aproape de rasarit,stau in fata unei sticle si tastez neincetat,sterg incontinuu,iar ochii imi sunt inlacrimati,de durere sau de somn,asta numai stiu.Sorb din cand in cand o gura de Pepsi cu lamaie,efect de cafea.Pur si simplu,nu pot,nu vreau,dar nu pot dormi.Nu cu gandul ca vine o alta zi in care voi realiza ca speranta este un lucru rau,ca atunci cand esti mai optimist vine ce este mai rau.
Intreaga noapte am aruncat o privire asupra unor aspecte din viata.A mea,sau viata in general.Am incercat de fapt,caci nu imi pot aminti mare lucru.Nimic in afara de un timp pierdut in van,de ce nici eu nu stiu.Un timp in care am asteptat printre lacrimi,sperante,iluzii,zambete,intrebari si multe altele,sa vii.Sa vii.Sa vii.Sa vii.Teama de a nu arunca la gunoi un timp pierdut.Ha.Au existat si exista atatia 'daca'. 'Daca' care ar putea avea potentialul de a schimba orice realitate.Si 'de ce'.Ma intreb de ce noi oamenii putem invatat sa traim in durere,sa ne obisnuim si poate chiar sa ne placa cand putem foarte bine sa alegem sa evadam.Poate ca totusi viata este plictisitoare fara suferinta.Bucurii peste bucurii,nici numai ai ce sa ceri...posibil.Daca voi avea vreodata asta o sa imi dau seama.
Si totusi,ma intreb de ce inainte era de ajuns sa privesc muntii maiestuosi,marea infinita sau cerul instelat ca sa realizez ca sunt mica intr-o lume mare si ca toate problemele sunt atat de stupide si ca vor trece indiferent daca ma ocup sau nu de ele.Acum pot privi orice.Nici chitara sau aparatul de fotografiat nu ma poate face sa ma gandesc la altceva.
De ce oamenii sunt sortiti sa iubeasca,mai ales persoane de la care nu vor avea nimic in schimb.Si mai ales,de ce nu pot renunta la ei indiferent deobstacole.De ce lupta cad este imposibil,sau asteapta o minune.Si daca minunea pare a veni dispare cand iti este lumea mai draga.
De ce unii oameni isi fac griji doar pentru ei,pentru ceea ce trebuie sa faca,pentru ceea ce e corect in schimb ce altii se gandesc doar la cei apropiati si la ceea ce e bine.
Ar fi mai simplu sa nu fi avut suflete.Desi asta este probabil singura dovada clara a existentei lui Dumnezeu,prin cele trei facultati ale sufletului:ratiunea,vointa,sentimentul.Si daca ma gandesc bine,nu stiu daca conteaza vreuna sau daca exista oameni care le dobandesc pe toate trei,sau macar doua,sau totusi una . . .
Nici macar nu stiu despre ce naiba vorbesc aici.Nu stiu de ce naiba scriu cand in adancul meu sper sa nu o citeasca nimeni,sau cel putin sa nu incerce sa ma inteleaga.
Intreaga noapte am aruncat o privire asupra unor aspecte din viata.A mea,sau viata in general.Am incercat de fapt,caci nu imi pot aminti mare lucru.Nimic in afara de un timp pierdut in van,de ce nici eu nu stiu.Un timp in care am asteptat printre lacrimi,sperante,iluzii,zambete,intrebari si multe altele,sa vii.Sa vii.Sa vii.Sa vii.Teama de a nu arunca la gunoi un timp pierdut.Ha.Au existat si exista atatia 'daca'. 'Daca' care ar putea avea potentialul de a schimba orice realitate.Si 'de ce'.Ma intreb de ce noi oamenii putem invatat sa traim in durere,sa ne obisnuim si poate chiar sa ne placa cand putem foarte bine sa alegem sa evadam.Poate ca totusi viata este plictisitoare fara suferinta.Bucurii peste bucurii,nici numai ai ce sa ceri...posibil.Daca voi avea vreodata asta o sa imi dau seama.
Si totusi,ma intreb de ce inainte era de ajuns sa privesc muntii maiestuosi,marea infinita sau cerul instelat ca sa realizez ca sunt mica intr-o lume mare si ca toate problemele sunt atat de stupide si ca vor trece indiferent daca ma ocup sau nu de ele.Acum pot privi orice.Nici chitara sau aparatul de fotografiat nu ma poate face sa ma gandesc la altceva.
De ce oamenii sunt sortiti sa iubeasca,mai ales persoane de la care nu vor avea nimic in schimb.Si mai ales,de ce nu pot renunta la ei indiferent deobstacole.De ce lupta cad este imposibil,sau asteapta o minune.Si daca minunea pare a veni dispare cand iti este lumea mai draga.
De ce unii oameni isi fac griji doar pentru ei,pentru ceea ce trebuie sa faca,pentru ceea ce e corect in schimb ce altii se gandesc doar la cei apropiati si la ceea ce e bine.
Ar fi mai simplu sa nu fi avut suflete.Desi asta este probabil singura dovada clara a existentei lui Dumnezeu,prin cele trei facultati ale sufletului:ratiunea,vointa,sentimentul.Si daca ma gandesc bine,nu stiu daca conteaza vreuna sau daca exista oameni care le dobandesc pe toate trei,sau macar doua,sau totusi una . . .
Nici macar nu stiu despre ce naiba vorbesc aici.Nu stiu de ce naiba scriu cand in adancul meu sper sa nu o citeasca nimeni,sau cel putin sa nu incerce sa ma inteleaga.
miercuri, 17 iunie 2009
Iubire,te iubesc!
Simt o fericire imensa care umple golul oricarei necesitati de a dormi,manca,sau canta.
Sunt fericita ca existi,intr-un oarecare fel,da.
Iubire,te iubesc!
Balada lui Dracula!
-A fost o data ca-n povesti, a fost intr-o gradina, un biet vampir ce se hranea, sugand hemoglobina!
-Si era unul la parinti, si-avea o periuta, cu care se spala pe dinti...ai inteles ba p*ta?? (Treci acolo)
-Acolo unde noapte se imbina cu pacatul, ca Adrian Nastase, pe rand, cu tot senatul...Se-nalta trist castelul vampirului in noapte, la ceas tarziu cand Gherman probabil suge lapte.Un fulger lumineaza un zid pe care scrie, cu sange:"Fuck you Nelu! I love you fa Marie!". Din cripta-i funerara, vampirul se trezeste...si intai beleste ochii; si ce vreti voi nu beleste.
-Din umbra tainicelor bolti el dintii si-i ascute. Ca a mancat. Si-ar bea ceva. Si dup-aceea-ar....
-Fugeau taranii din castel, caci Contele Dracula, i-a prevenit ca daca-i prinde o sa le taie norma.
-Orologiul suna unu si jumate. La castel in poarta nici dracu` nu bate. Si de ce sa bata? Ce? Parca nu stie s-apese butonul de la sonerie?
-El la poarta se oprea, si din gura glasuia:
-"Dracula, Dracula, iesi mancatia-s ochii!"
-Ce vrei ma?
-Vai Sire, caut ajutor, ca a mea gagica, si-a rupt un picior. Este colea-n vale, vina sa m-ajuti s-o aduc in casa si-apoi poti s-o..
-Fulgeru-i astupa ultimul cuvant, cei doi plecara prin ploaie si vant. Au gasit gagica. Au adus-o-n casa. Focul arde-n soba, cei trei stau la masa!
-Era o fata prea frumoasa, cu forme delicate, avea in schimb o carotida de-un tol si jumatate! Iar Dracula o intreba insinuant pe fata:"Mai doriti si altceva?" "Inc-o prighetata!"
-Dracula o priveste, si-adulmeca usor, caci simte sange proaspat cum curge pe covor. De unde era sange? Aici n-am inteles. Raspunsul...Unul sďngur:
"TAMPOANELE LIBRESS!!!"
-Buna Rapandula! Mecla de golanca!! Oare-o fi tot blonda si la fofoloanca?!... Sa-i mai torn la asta sa se-nbete muci ca pe urma iau gagica si-o sa- dau laa...
-Buciumul rasuna undeva pe-un deal
Strainu ii beat manga... zace ca un cal
-Si acolo sus cum o iubea.. un strop simti va ca vine si n-avea loc cat larg era, decat in ochi la mine..!
-El era statut de-un veac, ea cu mancarici pe crac. cand s-au luat la harjoneala el sta plin si ea sta goala, da cand sa facut lumina el sta gol si ea sta plina..
-3 zile au trecut de cand cei doi straini plecara, vamiprul se trezi cascand din cripta funerara. Si dupa calt fugind grabit caci organismul cere, simti un junghi.. durea cumplit si incepu sa zbiere:
-de 4 ani tot fac pe zid de sa format izvor si-acu parca-am baut acid ma ustura de mor.
- Si-atunci de sus de pe castel la ora cea tarzie o cucuvea striga spre el:
-ai luat blenoragie!
-Hus! date-n durerea mea! vedeateas impaiata!
-E de la ea! E de la ea! Gagica nespalata!
-Fir-ar-dracu de cioara! de catea ordinara sa ai copii invalizi! tu sa faci hemoroizi! copilasi ete asa lateti! rudele toate internate cu chesti usoare cancere mamare!!...
-Si cine s- mai incurca cu-asemenea ciurucuri... mai bine sa ajunga ca vadim prin balamucuri
-Sa-ajunga orb ca Tatolici! Pletos ca Iliescu! Sa-i creasca rat par si sorici precum lu Paunescu!
-Sa vrea ca Gherman jucari si vin ca Vacaroiu!
-Sa-i deie domnu doi copii ca lu Raducanoiu! Ca lu Dinescu de pe fix sa-i sara-odata capu! Si in alegeri sa dea xix ca Roman si ca Tapu!
-Sa faca falci ca Bombonel si sa-l manance pielea! Sa-si bage toata tara-n el ce si-a bagat in Stelea!
De atuncea au trecut secole se stie si vamipru a trecut la presedentie! Si o promis ca-n patru ani contele Dracula o sa dea la toti romanï sa manance.. mult!
***
"Vacanta Mare"
P.S. Rip Dan sava!
-Si era unul la parinti, si-avea o periuta, cu care se spala pe dinti...ai inteles ba p*ta?? (Treci acolo)
-Acolo unde noapte se imbina cu pacatul, ca Adrian Nastase, pe rand, cu tot senatul...Se-nalta trist castelul vampirului in noapte, la ceas tarziu cand Gherman probabil suge lapte.Un fulger lumineaza un zid pe care scrie, cu sange:"Fuck you Nelu! I love you fa Marie!". Din cripta-i funerara, vampirul se trezeste...si intai beleste ochii; si ce vreti voi nu beleste.
-Din umbra tainicelor bolti el dintii si-i ascute. Ca a mancat. Si-ar bea ceva. Si dup-aceea-ar....
-Fugeau taranii din castel, caci Contele Dracula, i-a prevenit ca daca-i prinde o sa le taie norma.
-Orologiul suna unu si jumate. La castel in poarta nici dracu` nu bate. Si de ce sa bata? Ce? Parca nu stie s-apese butonul de la sonerie?
-El la poarta se oprea, si din gura glasuia:
-"Dracula, Dracula, iesi mancatia-s ochii!"
-Ce vrei ma?
-Vai Sire, caut ajutor, ca a mea gagica, si-a rupt un picior. Este colea-n vale, vina sa m-ajuti s-o aduc in casa si-apoi poti s-o..
-Fulgeru-i astupa ultimul cuvant, cei doi plecara prin ploaie si vant. Au gasit gagica. Au adus-o-n casa. Focul arde-n soba, cei trei stau la masa!
-Era o fata prea frumoasa, cu forme delicate, avea in schimb o carotida de-un tol si jumatate! Iar Dracula o intreba insinuant pe fata:"Mai doriti si altceva?" "Inc-o prighetata!"
-Dracula o priveste, si-adulmeca usor, caci simte sange proaspat cum curge pe covor. De unde era sange? Aici n-am inteles. Raspunsul...Unul sďngur:
"TAMPOANELE LIBRESS!!!"
-Buna Rapandula! Mecla de golanca!! Oare-o fi tot blonda si la fofoloanca?!... Sa-i mai torn la asta sa se-nbete muci ca pe urma iau gagica si-o sa- dau laa...
-Buciumul rasuna undeva pe-un deal
Strainu ii beat manga... zace ca un cal
-Si acolo sus cum o iubea.. un strop simti va ca vine si n-avea loc cat larg era, decat in ochi la mine..!
-El era statut de-un veac, ea cu mancarici pe crac. cand s-au luat la harjoneala el sta plin si ea sta goala, da cand sa facut lumina el sta gol si ea sta plina..
-3 zile au trecut de cand cei doi straini plecara, vamiprul se trezi cascand din cripta funerara. Si dupa calt fugind grabit caci organismul cere, simti un junghi.. durea cumplit si incepu sa zbiere:
-de 4 ani tot fac pe zid de sa format izvor si-acu parca-am baut acid ma ustura de mor.
- Si-atunci de sus de pe castel la ora cea tarzie o cucuvea striga spre el:
-ai luat blenoragie!
-Hus! date-n durerea mea! vedeateas impaiata!
-E de la ea! E de la ea! Gagica nespalata!
-Fir-ar-dracu de cioara! de catea ordinara sa ai copii invalizi! tu sa faci hemoroizi! copilasi ete asa lateti! rudele toate internate cu chesti usoare cancere mamare!!...
-Si cine s- mai incurca cu-asemenea ciurucuri... mai bine sa ajunga ca vadim prin balamucuri
-Sa-ajunga orb ca Tatolici! Pletos ca Iliescu! Sa-i creasca rat par si sorici precum lu Paunescu!
-Sa vrea ca Gherman jucari si vin ca Vacaroiu!
-Sa-i deie domnu doi copii ca lu Raducanoiu! Ca lu Dinescu de pe fix sa-i sara-odata capu! Si in alegeri sa dea xix ca Roman si ca Tapu!
-Sa faca falci ca Bombonel si sa-l manance pielea! Sa-si bage toata tara-n el ce si-a bagat in Stelea!
De atuncea au trecut secole se stie si vamipru a trecut la presedentie! Si o promis ca-n patru ani contele Dracula o sa dea la toti romanï sa manance.. mult!
***
"Vacanta Mare"
P.S. Rip Dan sava!
vineri, 12 iunie 2009
Finalul generalei
Azi am participat la ultimul sfarsit de an ca eleva in scoala generala.Nu am dramatizat ca altii,nic indiferenta nu am fost.Nu chiar.Am decis ca trebuie sa merg in viitor pentru lucruri noi,si pentru a merge in viitor nu ma pot agata de trecut.
Am ramas ultima udpa inmanarea diplomelor si am coborat incet scarile...pentru ultima oara ca eleva acelei scoli.Chitara imi atarna de umar.Fusese ultima oara cand am cantat pentru colegi si diriginta.La parter langa cabinetul de muzica era agatata pe un panou o poza cu mine si cateva prietene.Poza fusese coperta la o revista facuta de noi pe clasa a 7a.Nu am putut sa nu zambesc tamp chiar daca era in fata unui perete fara viata.Imi doresc ca fotografia sa ramana un timp acolo pt ca scoala sa isi aminteasca de noi.Am pasit usor spre usa.Era ciudat,cu cateva ore in urma nu imi pasa,imi doream sa plec...si acum imi era greu,intr-un fel.Poate m-a marcat indiferenta unora si privirea inlacrimata a dirigintei,dar asta nu ne aducea timpul inapoi.Am iesit,si am inchis usor usa.De data aceasta cu clanta,nu doar am trantit-o cu indiferenta.Am mai privit odata toate afisele de pe geamul scolii,inclusiv notele noastre de la examene.Ah.M-am mai oprit odata in fata portii sa privesc inapoi.Odata ce avea sa pasesc din-colo de gard numai aveam sa fiu eleva acelei scoli.nu aveam sa mai strabat aceiasi strada inghetata iarna si prafuita vara,acelasi drum scurt si atat de familiar.Dar trebuia sa fiu bine din moment ce purtam chitara in spate...si odata cu ea am iesit pur si simplu din 8 ani de amintiri!
Am ramas ultima udpa inmanarea diplomelor si am coborat incet scarile...pentru ultima oara ca eleva acelei scoli.Chitara imi atarna de umar.Fusese ultima oara cand am cantat pentru colegi si diriginta.La parter langa cabinetul de muzica era agatata pe un panou o poza cu mine si cateva prietene.Poza fusese coperta la o revista facuta de noi pe clasa a 7a.Nu am putut sa nu zambesc tamp chiar daca era in fata unui perete fara viata.Imi doresc ca fotografia sa ramana un timp acolo pt ca scoala sa isi aminteasca de noi.Am pasit usor spre usa.Era ciudat,cu cateva ore in urma nu imi pasa,imi doream sa plec...si acum imi era greu,intr-un fel.Poate m-a marcat indiferenta unora si privirea inlacrimata a dirigintei,dar asta nu ne aducea timpul inapoi.Am iesit,si am inchis usor usa.De data aceasta cu clanta,nu doar am trantit-o cu indiferenta.Am mai privit odata toate afisele de pe geamul scolii,inclusiv notele noastre de la examene.Ah.M-am mai oprit odata in fata portii sa privesc inapoi.Odata ce avea sa pasesc din-colo de gard numai aveam sa fiu eleva acelei scoli.nu aveam sa mai strabat aceiasi strada inghetata iarna si prafuita vara,acelasi drum scurt si atat de familiar.Dar trebuia sa fiu bine din moment ce purtam chitara in spate...si odata cu ea am iesit pur si simplu din 8 ani de amintiri!
SALVATI PADUREA TRIVALE!!!
Sâmbătă, 13 iunie 2009, de la ora 11.00, în Piaţa Primăriei Piteşti va avea loc un miting de protest, împotriva defrişărilor şi a împroprietăririlor făcute ilegal, sub nepăsare şi chiar conlucrarea autorităţilor locale. Ca piteşteni, trebuie să ieşim cât mai mulţi, să arătăm că ne pasă de unul dintre cele mai mari şi mai vechi parcuri din ţară. În următorii ani, parcul Trivale va ajunge doar un cochet cartier de vile, deţinut de cei care, în ultimii 20 de ani, au prădat ca la drumul mare acest judeţ. Aleile vechiului parc vor fi doar drumuri de acces către vilele de prost gust! Nu-i lăsa pe miliardarii de carton să-ţi fure parcul! Vino alături de noi!
După mitingul din faţa Primăriei, de la ora 11.45 ne vom deplasa în marş către Direcţia Silvică, aflată în parcul Trivale. Acţiunea este organizată de Asociaţia Fan Club FC Argeş, împreună cu mai multe organizaţii de tineret. Toate propunerile de colaborare la această acţiune, din partea mass-mediei, instituţiilor publice sau altor ONG-uri, sunt binevenite.
Publicat de Dan Badea la 10:53 0 comentarii
Etichete: militantism
Padure rasa de pe suprafata pamantului!
Conform art. 24 din Legea 1/2000, pădurile care au statut de rezervaţie naturală sunt exceptate de la retrocedare. Pădurea Trivale a fost inventariată ca rezervaţie naturală de către Direcţia Silvică Argeş în 2001, când printr-un ordin al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Apelor a fost stabilit că este exceptată de la retrocedare. Cu toate acestea autorităţile locale din Argeş, au găsit o „portiţă” prin care doi cetăţeni din Bascov au fost puşi ilegal în posesie pe 32 de ha din Pădurea Trivale. Alte 10 ha au fost cumpărate de fostul patron al „Pieţei Italia”,Tony Lombardo. Ultimii 12.000 mp de din Rezervaţia Naturală Trivale tocmai au fost defrişaţi zilele trecute, pentru a face loc altui cartie rezidenţial de vile.
Publicat de Dan Badea la 10:42 0 comentarii
Etichete: trist
Ziarul Top-Guvernul se interesează de scandalul retrocedărilor în Pădurea Trivale
Scandalul retrocedărilor de terenuri în parcul Trivale este departe de a se fi stins. Deputatul de Topoloveni al PSD Filip Georgescu, membru al Comisiei pentru Agricultură şi Silvicultură din Camera Deputaţilor, a anunţat ieri că în acest caz vor fi făcute verificări de către „organele abilitate“. „Vor fi controale în cazul retrocedării pădurii Trivale. O să vină în Argeş echipe de control de la Ministerul Agriculturii şi Pădurilor, dar şi de la Regia Naţională a Pădurilor. Eu cred că sunt şanse de 100% să se anuleze retrocedările respective din Trivale. Pe de altă parte, susţin în continuare că de vină pentru această situaţie sunt liberalii care au făcut legea 247 privind fondul funciar şi cei de la Inspectoratul de Regim Silvic de la Ploieşti, cei care au făcut mult rău pentru judeţele pe care le au în subordine, printre care şi Argeşul.“, a spus Filip Georgescu.
Publicat de Dan Badea la 10:40 0 comentarii
Etichete: sperante
Jurnal de Argeş-Se coace un cartier de vile uriaş în inima pădurii Trivale
Se înşeală amarnic cel care crede că împroprietăririle ilegale făcute pe 400 hectare în Parcul Trivale, cu largul concurs al organelor silvice, primăriilor şi comisiei judeţene de fond funciar, au avut ca scop protejarea stratului de ozon, ori conservarea acestui simbol celebru al Piteştiului. Nici vorbă. Întreg jaful silvic din ultimii ani, făcut metodic, cu maxim talent infracţional, n-avea alt punct final decât distrugerea Pădurii Trivale, prin defrişări bezmetice care să lase loc viitoarelor cartiere de vile şi blocuri, multe aflate deja în faza de proiect. Jurnalul de Argeş a reuşit să pună mâna pe un astfel de proiect, de-a dreptul sinistru prin dimensiunile sale, din care reiese cum nu se poate mai limpede ce soartă îi este rezervată Parcului Trivale. Asta în cazul în care nu se reuşeşte anularea actelor de proprietate acordate ilegal într-o pădure care a fost dintotdeauna a statului, fapt care, conform legii, ar fi trebuit să împiedice orice împroprietărire.
Un cartier de vacanţă, întins pe aproape 10 hectare situate în inima Pădurii Trivale, este proiectul imobiliar la care facem referire şi ale cărui detalii am reuşit să le obţinem. Culmea, el nu aparţine nici măcar unuia din proprietarii puşi fraudulos în posesie în Parc, ci unui cetăţean de origine străină, pe nume Pellino Tobia, în numele unei firme, SC Pro Civitas SRL Piteşti, cu sediul într-un apartament de pe B-dul Petrochimiştilor. Ajuns în posesia celor aproape 10 ha de pădure cel mai probabil în urma unui contract de vânzare-cumpărare, acest Pellino Tobia n-a stat mult pe gânduri şi a alcătuit proiectul unui ditamai complex imobiliar situat în zona străzii Constantin Dobrogeanu Gherea, intitulat „Locuinţe de vacanţă şi obiective sociale şi turistice”, a cărui realizare presupune scoaterea din fondul forestier, mai pe şleau spus defrişarea, a unei suprafeţe de aproape 8,5 ha de pădure. În contractul încheiat în urmă cu numai o lună şi jumătate cu Ocolul Silvic Piteşti, pentru paza şi prestaţiile silvice realizate pe cele 9,7 ha, datele despre proprietar, firma Pro Civitas, sunt foarte sumare. Există doar adresa acesteia, cum spuneam, într-un apartament din B-dul Petrochimiştilor, şi reprezentantul acesteia, Pellino Tobias, fără a fi menţionate însă şi codul fiscal, ori contul societăţii. În aceste condiţii, nimeni nu te poate împiedica să te întrebi dacă nu cumva este vorba de cine ştie ce firmă fantomă, ori dacă Pellino Tobias nu este vreun interpus, scos la înaintare doar ca să-i camufleze pe adevăraţii beneficiari ai proiectului imobiliar. Cert este că, studiind datele acestuia, îţi poţi da seama că nu este o jucărie, ci un plan a cărui realizare necesită sume de ordinul milioanelor de euro. Proiectul, realizat de firma Arhiama Grup SRL Piteşti, cuprinde, pe cea mai mare parte din suprafaţa pusă la bătaie, ridicarea de case de vacanţă, mai exact 40 de case P+1, cu suprafaţa construită de 200 mp şi alte 21 de case P+2, cu suprafaţa construită de 500 mp. În total, peste 60 de vile, deci un adevărat cartier ridicat în inima Parcului Trivale. Pe lângă asta, proiectul mai cuprinde construcţia de cabinete medicale, o grădiniţă, locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport şi agrement, vestiare şi săli de sport, parcări, alei pietonale şi străzi, ba chiar şi o piscină. Foarte riguros, proiectantul a întocmit şi o hartă prin satelit a zonei pe care urmează să fie construit cartierul de vacanţă, peste pădurea de culoare verde fiind suprapuse schiţele cu casele şi toate celelalte acareturi ale cartierului, realizate profesionist, artistic chiar. Ce să mai spui, văzând aşa ceva? Adio Pădurea Trivale! Pentru că, dacă nimeni nu pune piciorul în prag şi nu împiedică asemenea planuri imobiliare, cartierele precum cele de mai sus, aflate deocamdată doar în faza de proiect, vor apărea ca ciupercile după ploaie, luând locul pădurii care se identifică, practic, cu Piteştiul.
Directorul Davidescu se teme că există mai multe asemenea proiecte imobiliare
Directorul Direcţiei Silvice Piteşti, Gheorghe Davidescu, ne-a confirmat existenţa acestui proiect imobiliar şi spune că el confirmă “planul diabolic” pus la cale pentru distrugerea Pădurii Trivale. La fel ca toată lumea, directorul Davidescu se teme că acest proiect nu este unul singular, la fel ca el putând să mai existe şi altele, la fel de “grandioase”. “Este incredibil până unde s-au gândit să meargă cu jaful! În doi-trei ani, dacă “băieţii” care au regizat toată treaba rămâneau pe poziţie, era prăpăd. Nu ştiu cum mai pot dormi noaptea, ştiind ce-au făcut”, declară actualul şef al Direcţiei Silvice. Care ne-a dezvăluit faptul că a reuşit să obţină un document oficial datat din anul 1941, din care reiese cât se poate de limpede că suprafaţa de aproape 500 ha a Parcului Trivale, în care s-au făcut împroprietăririle ilegale de acum, a fost a statului şi înainte de venirea comunismului. Fapt care elimină orice pretenţie a proprietarilor inventaţi şi puşi în posesie fraudulos, ba mai mult, este o excelentă armă în mâna actualului prefect, Marcel Proca, de a declanşa operaţiunea de anulare a actelor de proprietate din Pădurea Trivale.
Publicat de Dan Badea la 10:34 0 comentarii
Etichete: dezvaluiri
Ziarul Argesul-Afacerile Imobiliare au ras Padurea Trivale!
Din toată Pădurea Trivale, în baza diferitelor legi funciare, peste 300 de hectare au fost restituite. Cea mai mare parte a terenului a fost şi defrişat.
Cetăţeni din Miceşti, Răteşti sau alte comune au devenit astfel proprietari în Parcul Trivale, acolo unde este ilegal să tai copaci. „Proprietarii“ au vândut rapid la alţii şi, tot aşa, terenul a ajuns… acolo unde trebuia, după o a doua sau a treia vânzare. Citiţi în pagina 4 articolul „Din Pădurea Trivale a mai rămas 20%. Restul e la băieţii deştepţi!“
Simpozion de-a dreptul inocent de Zilele Mediului, în care s-a atras atenţia asupra importanţei pădurilor şi a pericolului generat de defrişările masive. Au fost cuvântări demne de un cenaclu literar, câţiva studenţi au citit referate despre ce frumoasă e natura şi cât de mult o distrugem noi, oamenii. ªefi de instituţii de mediu, o mulţime de silvicultori – care, între noi fie vorba, s-or fi simţit cu musca pe căciulă când a venit vorba de defrişări - vicepreşedintele C.J. Argeş Florin Tecău, subprefectul Ion Cârstoiu şi prefectul Marcel Proca. Acesta din urmă a dat şi un semnal mai mult de încurajare, pe care aşteptăm să îl vedem şi materializat.
Prefectul a anunţat că a cerut Primăriei Piteşti, Oficiului Judeţean de Cadastru şi Direcţiei Silvice să îi pună la dispoziţie documentele din ultimii patru ani care au stat la baza eventualelor puneri în posesie în Pădurea Trivale. „Din nefericire, asistăm şi la noi în judeţ, în oraş chiar, la goana unor indivizi după câştigurile facile şi foarte profitabile pe care le oferă afacerile imobiliare, neglijând importanţa pădurii pentru viitorul copiilor noştri. De aceea, e nevoie de implicarea tuturor instituţiilor statului pentru a bloca acest fenomen. Din câte ştiu, Pădurea Trivale este o zonă exceptată de lege de la retrocedări. Dacă voi constata că aceste retrocedări şi puneri în posesie în Pădurea Trivale au fost făcute fraudulos, o să cer în instanţă anularea titlurilor de proprietate emise pentru suprafeţele de teren respective”, a declarat Marcel Proca. Prefectul, silvicultorii şi restul alaiului au fost ulterior într-o poieniţă unde au plantat arbori. Fragili, atât de mici în faţa proporţiilor dezastrului care avea să se ivească la 500 de metri mai încolo de ei...
Drumul Găvana - Trivale, schilodit de retrocedări
Dezastru ecologic şi urme de interese mafiote aveau să se întrevadă acolo. Hectare întregi defrişate din pădurea, sursă de oxigen şi care reprezintă oaza de linişte a piteştenilor. Nici drumul forestier pe care Primăria Piteşti vrea să îl deţină şi să-l transforme într-o stradă care să facă legătura rutieră între cartierele Găvana şi Trivale nu mai este întreg. Practic, Direcţia Silvică ar fi trebuit să acorde municipalităţii o... transmitere de o jumătate de hectar, care ar fi însemnat şi lărgirea, în stânga şi dreapta, cu un metru sau doi pentru modernizarea drumului. Stupoare însă, în ambele părţi ale drumului au fost făcute retrocedări, astfel că planul Primăriei Piteşti este pus în pericol. „Nu mai este pădurea statului, este pădure privată!, a exclamat directorul Direcţiei Silvice, Gheorghe Davidescu. În Pădurea Trivale numai pe Legea 247 sunt, în prezent, date peste 160 de hectare. Legea 247 spune că vechii proprietari revin la vechea pădure. Niciunul dintre aceşti proprietari care ocupă acum această pădure, şi dacă ar fi fost voie să se retrocedeze, nu avea ce căuta aici, pentru că nu a avut niciodată pădure aici. Pădurea Trivale este dată unor băieţi deştepţi”, a continuat acesta. Conform lui Davidescu, actualmente, în Pădurea Trivale sunt 300 de proprietari, care au ajuns în această situaţie prin vânzări succesive. Dintre aceştia, doar unul singur, din Bascov, a avut în Pădurea Trivale 16 hectare şi se poate spune că avea dreptul să primească pădure aici, deşi această pădure, conform legii, nu trebuia dată persoanelor private. „Singura care a mai rămas a statului este bucata de pădure de la Schit, până la Jandarmi şi până la Direcţia Silvică. A mai rămas nedată circa 20% din întreaga suprafaţă a Pădurii Trivale”, a specificat Davidescu. În Găvana, alte patru hectare au fost retrocedate şi apoi defrişate, pentru a lăsa loc vilelor şi zonelor rezidenţiale. Terenurile din spatele ªcolii Nr. 15 oferă un peisaj dezolant în prezent. Împroprietărirea s-a făcut pe Legea 18, iar actualul proprietar a obţinut aprobarea de defrişare motivînd că va face aici un obiectiv social, un azil de bătrâni, se spune.
O „suveică”... imobiliară
De altfel, în baza datelor oferite de inspectorii de la Direcţia Silvică, se pare că din toată Pădurea Trivale, în baza diferitelor legi funciare (1, 18, 247), peste 300 de hectare au fost restituite. Cea mai mare parte a terenului a fost şi defrişat. Aşa se face că cetăţeni din Miceşti, Răteşti sau alte comune au devenit proprietari în Parcul Trivale, acolo unde este ilegal să defrişezi. „Proprietarii” au vândut rapid la alţii şi, tot aşa, terenul a ajuns unde trebuia să ajungă, după o a doua sau a treia vânzare.
Dacă s-a putut
în Piatra Craiului...
Cine ar fi vinovaţi? Cei care şi-au pus semnătura pe protocolul de predare între Ocolul Silvic şi Primărie, cei de la I.T.R.S.V. de la Prahova, prea departe de Argeş pentru a face verificări, până şi cei de la Agenţia de Mediu, care au dat aviz pentru construire într-o zonă unde aşa ceva era totalmente ilegal. Astfel de persoane pot fi trase la răspundere. Cine credeţi însă că va reuşi să realizeze această revoluţie, cine credeţi că va fi în stare să dea în mafia lemnului şi a afacerilor imobiliare, când la mijloc sunt milioane de euro? Pe rol este deja un proces cu privire la una dintre defrişările din Trivale. Justiţia va da un răspuns, însă până atunci putem pune pariu că vor mai fi ridicate câteva vile, un ansamblu rezidenţial, acolo. Între timp, în mijlocul Piteştiului, au căzut sub lanţul drujbelor şi al intereselor imobiliare sute de arbori seculari. Niciun deranj. În definitiv, a fost distrusă toată vegetaţia, până acum vreo 10 ani virgină, de arbori seculari, de o valoare inestimabilă, din - atenţie! - Rezervaţia naturală Piatra Craiului! În România, mafia lemnului şi a imobiliarelor a chelit o rezervaţie naturală din Argeş, sute de hectare din alte păduri argeşene şi a chelit şi Parcul Trivale. Măcar de această dată, poate, anchetele nu se vor opri doar la o simplă atenţionare în presă, iar celor care au devenit peste noapte milionari în euro le va bate cineva la uşă pentru a-i „întreba de sănătate”.
Publicat de Dan Badea la 10:30 0 comentarii
Etichete: dezvaluiri
Daca Parcul Trivale nu va deveni rezervatie, va disparea!
În ultimii trei ani, peste 300 de hectare din Pădurea Trivale, cea mai mare pădure din Piteşti , au fost retrocedate unor reali sau falşi proprietari ori moştenitori, informează corespondentul Informatia.ro .
Mai mult, unele firme au început construirea de cartiere rezidenţiale, iar defrişările continuă. La sesizarea directorului Direcţiei Silvice Piteşti, Gheorghe Davidescu, prefectul de Argeş a decis să intervină pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din Pădurea Trivale. El le-a solicitat parlamentarilor de Argeş să propună un un proiect de lege prin care pădurea să fie declarată parc natural. În ceea ce priveşte construcţiile care au fost deja ridicate, reprezentantul Guvernului a dat de înţeles că acestea ar putea fi dărâmate dacă legea va avea prevederi în acest sens.
Publicat de Dan Badea la 10:25 0 comentarii
Etichete: sperante
miercuri, 10 iunie 2009
.
Am realizat ca nu te iubesc mai mult iubesc muntii sau marea.Mai mult decat chitara,mai mult cerul senin,soarele sau luna.Mai mult decat visele.Mai mult decat arta fotografica sau teatrala.
Dar stii ceva?!
Tu esti oricum risipit in toate.:)
Dar stii ceva?!
Tu esti oricum risipit in toate.:)
luni, 8 iunie 2009
Setea de a fotografia:)
Perfecţiune ţi-e trupul, şi chipul o icoană,
Florile roşii sunt patul tău sfinţit,
De unde aripile mă-nalţă, liane mă opresc
Spre nesfârşita cale a plăcerii.
duminică, 7 iunie 2009
Despre prietenie.
Prietenia.A,da,prietenia.Putem da mii si mii de definitii,in functie de fiecare persoana .De la a alerga cu cineva dupa un zmeu pe malul marii,a te uita la cer dupa o pajiste in mijlocul verii in timp ce soarele te arde,simtind sudoarea transpiratiei,si tinandu-va de mana.; a arunca niste vorbe si niste simple ‘te iubesc’ sau ‘esti cea mai buna prietena’ pe o banca dintr-un parc sau din fata blocului in timp ce mananci seminte si bei o bere,si apoi sa pleci fara sa stii ce ai zis,sau sa zici fara sa le scoti din inima;a fuma o prima tigare ascunse dupa un copac masiv,a plange in bratele ei pentru ca EL este un prost,a-I marturisi fiecare gand in timp ce strabati plictisitea aceleiasi strazi vechi cu o semnificatie deosebita in inima voastra sau rezumand totul la a da mana cu cineva si a te prezenta,a saluta intamplator pe strada un vechi coleg pe care l-ai fi evitat daca l-ai fi observat sau a urca sus in topul prietenilor dupa hi5.
Lasand la o parte toate aceste lucruri,prietenia nu se rezuma la activitatile importante din viata pe care le faci alaturi de o persoana pe care o iubesti sau poate pur si simplu s-a nimerit sa fie acolo.Prietenia este focul din semineul inimii care iti da putere atunci cand numai poti lupta si motiv atunci cand nu ai pentru ce lupta.Prietenii nu sunt aceia care iti spun ceea ce vrei sa auzi si iti spun ceea ce este adevarat fara teama unui scandal.Prietenii sunt aceia care sunt langa tine cand plangi si te ajuta.Aceia care pot sta langa tine cu orele asculdandu-te,aceia care te ajuta sa nu pici la mate,aceia care au incredere In tine si la randu-ti poti avea incredere in ei,aceia care te suna sa se asigure ca esti bine,aceia care iti spun in fata ceea ce suporta si nu.
Poate ca m-am simtit vinovata ca am pus prietenia pe primul loc.Mai presus decat orice,sincer.Poate ca desi ii criticam le doream fericirea lor mai presus decat a mea.Nu le-am spus asta niciodata,oricum nu i-ar fi ajutat sa stie.Daca era sa se intample,se intampla,si steam ca cineva acolo sus nu doarme.Poate ca m-am gandit mai mult la unii decat la altii,poate ca i-am dezamagit si randul meu si poate ca unii au stiut chiar sa ierte.Poate.
O multime de “poate”,”daca” si “de ce” mi-au umplut locurile golite de dezamagiri.Marturisesc ca imi e mila de cei ce nu stiu ce e prietenia.Toti vorbesc despre ea si nimeni nu a cunoscut-o.
Lasand la o parte toate aceste lucruri,prietenia nu se rezuma la activitatile importante din viata pe care le faci alaturi de o persoana pe care o iubesti sau poate pur si simplu s-a nimerit sa fie acolo.Prietenia este focul din semineul inimii care iti da putere atunci cand numai poti lupta si motiv atunci cand nu ai pentru ce lupta.Prietenii nu sunt aceia care iti spun ceea ce vrei sa auzi si iti spun ceea ce este adevarat fara teama unui scandal.Prietenii sunt aceia care sunt langa tine cand plangi si te ajuta.Aceia care pot sta langa tine cu orele asculdandu-te,aceia care te ajuta sa nu pici la mate,aceia care au incredere In tine si la randu-ti poti avea incredere in ei,aceia care te suna sa se asigure ca esti bine,aceia care iti spun in fata ceea ce suporta si nu.
Poate ca m-am simtit vinovata ca am pus prietenia pe primul loc.Mai presus decat orice,sincer.Poate ca desi ii criticam le doream fericirea lor mai presus decat a mea.Nu le-am spus asta niciodata,oricum nu i-ar fi ajutat sa stie.Daca era sa se intample,se intampla,si steam ca cineva acolo sus nu doarme.Poate ca m-am gandit mai mult la unii decat la altii,poate ca i-am dezamagit si randul meu si poate ca unii au stiut chiar sa ierte.Poate.
O multime de “poate”,”daca” si “de ce” mi-au umplut locurile golite de dezamagiri.Marturisesc ca imi e mila de cei ce nu stiu ce e prietenia.Toti vorbesc despre ea si nimeni nu a cunoscut-o.
vineri, 5 iunie 2009
Aici
Cerul isi cerne lacrimile amare in fereastra mea.In ele se reflecta chipul tau.Da,cam si in fiecare maruntis.
Din-colo de munti,de vai,de ape,de mari si oceane este o prapastie.Acolo ti se auzea intr-o noapte ecoul.Atat de perfect ca si cum ai fi aici,si da totusi esti aici,insa suficient de inauntru incat sa nu iti aud vocea.
Intr-o noapte era furtuna si se auzea suflul disperat al vantului impletit cu glasul tau.
-...esti aici? ...strigai pierdut
-Nu.Am fost aici...atunci era prea intuneric sa observi
-Vreau sa fi din nou aici...
-Tu nu stii sa ma aduci acolo.Vino tu aici.
-Unde?
-Asta e eterna problema.Nu ma cauti unde trebuie...
P.S: nu inteleg inca de ce cauti iubirea peste munti si mari,cand este de fapt in tine.
Din-colo de munti,de vai,de ape,de mari si oceane este o prapastie.Acolo ti se auzea intr-o noapte ecoul.Atat de perfect ca si cum ai fi aici,si da totusi esti aici,insa suficient de inauntru incat sa nu iti aud vocea.
Intr-o noapte era furtuna si se auzea suflul disperat al vantului impletit cu glasul tau.
-...esti aici? ...strigai pierdut
-Nu.Am fost aici...atunci era prea intuneric sa observi
-Vreau sa fi din nou aici...
-Tu nu stii sa ma aduci acolo.Vino tu aici.
-Unde?
-Asta e eterna problema.Nu ma cauti unde trebuie...
P.S: nu inteleg inca de ce cauti iubirea peste munti si mari,cand este de fapt in tine.
Nothing
-Ai traversa oceanul pana la mine?
-Sigur…
-Cum ai ajunge?
-As putea zbura…
-Dar ti-ai frange aripile.-
-Nu conteaza.Dragostea noastra o sa le inlocuiasca
-Sigur…
-Cum ai ajunge?
-As putea zbura…
-Dar ti-ai frange aripile.-
-Nu conteaza.Dragostea noastra o sa le inlocuiasca
marți, 2 iunie 2009
Adam si Eva
Si'a rezemat trupul pe pieptul lui si i'a cuprins capul cu mainile albe.El isi pierdea cumpatul simtind atingerea pielii catifelate.Narile i se umplura de mirosul corpului ei.Buzele lui o sarutau cu disperare.Fericirea il coplesea.Uita de toata lumea in imbratisarea ei.El si ea erau inceputul si sfarsitul.
Toate gandurile ii pierira si sufletul lui ramase gol in fatza ei.Numai pe ea o mai vedea,parca ar fi disparut lumea intreaga.
Se priveau.Privirile lor vorbeau.Asteptari,doruri si bucurii stravechi inviau in sufletele lor,inseninandu'le fericirea.Se cunosteau dintru inceputul-inceputurilor si cunostinta lor era pentru eternitate.
Si'au aflat numele,de'abia dupa ce,intr'o imbratisare vijelioasa,sufletele lor s'au topit intr'unul singur.Isi povesteau trecutul si povestea o intrerupeau prin sarutari care le spuneau mai mult decat toate cuvintele nascocite de mintea omeneasca.
Iata acum un atom spiritual pierzandu'si echilibrul.Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete,barbat si femeie,sortite de-acum vietii materiale.Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta.Trebuie sa treaca prin toate planurile existente pamantesti,purtand pretutindeni dorul lor de unire.In clipa in care sufletul gol se intrupeaza,incepe viata omului.Pentru suflet e incercarea suprema.Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti.Un barbat din milioanele de barbati,doreste o singura femeie din milioanele de femei.Unul singur si una singura!Adam si Eva.Cutarea reciproca,inconstienta si irezistibila,e insusi rostul vietii omului.Pentru a inlesni cautarea se fac,se refac si se desfac toate legile si conventile morale si sociale,tot ceea ce se numeste progresul omenirii.Numai prin iubire se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala.Iubirea aceasta este rodul divin al sufletului omenesc.Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul numai treptat le poate invinge.
A saptea viata aduce de'abia fericirea unirii cu celalt suflet.De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.
(Din Adam si Eva)
Toate gandurile ii pierira si sufletul lui ramase gol in fatza ei.Numai pe ea o mai vedea,parca ar fi disparut lumea intreaga.
Se priveau.Privirile lor vorbeau.Asteptari,doruri si bucurii stravechi inviau in sufletele lor,inseninandu'le fericirea.Se cunosteau dintru inceputul-inceputurilor si cunostinta lor era pentru eternitate.
Si'au aflat numele,de'abia dupa ce,intr'o imbratisare vijelioasa,sufletele lor s'au topit intr'unul singur.Isi povesteau trecutul si povestea o intrerupeau prin sarutari care le spuneau mai mult decat toate cuvintele nascocite de mintea omeneasca.
Iata acum un atom spiritual pierzandu'si echilibrul.Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete,barbat si femeie,sortite de-acum vietii materiale.Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta.Trebuie sa treaca prin toate planurile existente pamantesti,purtand pretutindeni dorul lor de unire.In clipa in care sufletul gol se intrupeaza,incepe viata omului.Pentru suflet e incercarea suprema.Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti.Un barbat din milioanele de barbati,doreste o singura femeie din milioanele de femei.Unul singur si una singura!Adam si Eva.Cutarea reciproca,inconstienta si irezistibila,e insusi rostul vietii omului.Pentru a inlesni cautarea se fac,se refac si se desfac toate legile si conventile morale si sociale,tot ceea ce se numeste progresul omenirii.Numai prin iubire se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala.Iubirea aceasta este rodul divin al sufletului omenesc.Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul numai treptat le poate invinge.
A saptea viata aduce de'abia fericirea unirii cu celalt suflet.De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.
(Din Adam si Eva)
Acelasi.
Estel el,acelasi el ca in prima zi.Poate doar eu il vad schimbat.Sau poate eu m-am schimbat.Nu mai vad in el copilul acela inocent cum era,sau parea la inceput.
Cel de care m-am indragostit... .Cel pe care l-am placut de cum l-am vazut.Cel caruia nu ii stiam nici glasul.Si chipul lui era vag in memoria mea.Dar aveam o singura imagine in minte...asemena uneoi poze vechi si rupte.
Si au trecut zile,saptamani,luni si nu imi doream decat sa il mai vad odata.Si pe zii ce trecea el devenea ceva/cineva in mintea mea,asta fara sa ma gandesc cat m-am indepartat de realitate.Cel la care am ajuns sa tin enorm fara sa ii stiu nici macar numele.Cel pe care nu imi doream decat sa il tin odata in viata in brate,fara sa stiu ca voi avea ocazia!
Cel de care m-am indragostit... .Cel pe care l-am placut de cum l-am vazut.Cel caruia nu ii stiam nici glasul.Si chipul lui era vag in memoria mea.Dar aveam o singura imagine in minte...asemena uneoi poze vechi si rupte.
Si au trecut zile,saptamani,luni si nu imi doream decat sa il mai vad odata.Si pe zii ce trecea el devenea ceva/cineva in mintea mea,asta fara sa ma gandesc cat m-am indepartat de realitate.Cel la care am ajuns sa tin enorm fara sa ii stiu nici macar numele.Cel pe care nu imi doream decat sa il tin odata in viata in brate,fara sa stiu ca voi avea ocazia!
luni, 1 iunie 2009
O fetita
Se apropie usor de lac si privi reflexia lunii in apa.Iubea luna plina de cand era mic copil.Nu stia cum si de ce,dar in noptile cu luna plina se simtea diferit.Noaptea asta evadase din camera ei intocmai ca un copil,imbracata in camasa-i de noapte alba,lunga si vaporoasa.Avea talpile desculte.Decise sa lase iarba sa ii gadile picioarele.Se aseza pe un bolovan la marginea lacului si isi privi chipul in apa.Era foarte frumoasa.Onduleurile blonde,mai degraba portocalii ii lunecau frumos pe umeri si ii incadrau frumos fata rotunda si pistruiata.Era o fata destul de micuta pentru varsta ei,dar iubea asta.Isi zambii propiei imagine.Avea niste buze atat de subtiri,aproape inexistente.Doar culoarea lor aidoma sangelui le punea in evidenta.In ochii ei albastri radea marea.Niciodata nu se simti frumoasa pana acum.Nimeni nu ii spusese inca cat de draguta sau speciala poate fii.Nu stia de fapt ce era frumusetea,nu si-a petrecut prea mult timp in oglinda sau cu o perie in mana spre deosebire de fetele de la gradinita,scoala,liceu.Nici nu ii pasa prea mult de aspectul fizic.Asta pentru ca nu dorea sa fie ca ele.Nu se imaginase vreodata petrecand mai mult de 5 minute intr-o oglinda.Niciodata nu si-a prins parul in coada si nici nu a incercat vreo coafura deosebita.Ii placea parul rebel.Nu s-a gandit vreodata sa isi dea cu fard pe ploape sau cu gloss pe buze.Nici nu intelegea acest rost.Nici hainelor ei nu a acordat o atentie mai speciala.Ii placea doar sa fie comode,cu toate acestea avea o pasiune pentru rochitele albe si vaporoase.Le iubea.Se intindeau in dulapul ei peste 10 umerase cu modele si modele de rochii lungi,scurte sau trei sferturi.Nu prea obisnuia sa iasa in oras in afara de drumul ce il facea pana la liceu si inapoi.Preverea padurea de la marginea casei in mijlocul caruia se afla lacul.De astfel nu locuia intr-un oras mare,era mai mult un sat.
Intotdeauna zambea politicos oamenilor si isi facea timp sa ii ajute pe cei nevoiasi.I-ar fi placut sa faca asta impreuna cu prietenele ei,asta daca ar fi avut.Si-a dorit mereu sa cunoasca prietenia.A auzit mii si mii de vorbe despre,dar nu a gustat dulceata ei.Cand era mica avusese intr-adevar o prietena.Era o zana.Copii de la scoala radeau de ea pt aceasta si spuneau ca minte si ca nu existe zane.Dar ea stia ca exista,trebuia sa existe.Zana locuia undeva langa lac.Nu stia unde,deobicei se desprindea dintre nuferi.Se vedeau in fiecare noapte.Zana a invatat-o sa inoate,asta dupa ce alunecase odata din greseala in apa.De fapt chiar in noaptea aceia se cunoscusera.Intr-o noapte nu a mai venit.A astepat-o pana-n zori...in zadar.Nu a venit.Nu stia de ce,cum,unde,dar zana o parasise.A plans saptamani intregi si a refuzat sa iasa din casa.
Asta pana intr-o zii cand bunicul ei ii darui un alt prieten:un catelus.Cat de fericita a fost a uitat de zana si de colegii ei ce rai.Nici nu mai fugea noaptea pe fereastra ca sa vada lacul.Ii era teama pentru catelus sa nu alunece in apa si nici acasa nu il putea lasa.Intr-o zii de decembrie s-a dus si catelusul.S-a intors de la scoala,iar el zacea pe patul ei.Nu respira.A incercat sa il ia in brate,i-a promis ca o sa se joace mai mult cu el,insa in zadar,catelusul nu s-a intors.Atunci mama ei i-a spus despre raiul cainilor.Acolo aveau canapela cu perne mari si pufoase unde dormeau,aveau oase si mult pamant unde sa si le ascunda.
Dupa pierderea cainelui,incepuse din nou sa se furiseze noaptea pe fereatra camerei sa dea fuga la lac.Nu spera sa o reintalneasca pe zana,stia ca a parasit-o definitiv.Invatase ca persoanele pe care le iubeste pleaca,una cate una.Nu intelese si de ce,dar acceptase idea.Acum fetita era spre sfarsitul scolii,se apropia de liceu.Nu isi facuse inca prieteni.Poate nici numai dorea pe nimeni,oricum nu dorea pe cinava care sa plece.
Toate aceste amintiri ii trecu de-a valma prin minte si reveni in prezent.Se gandi ca isi doreste sa zboare.Stia ca poate zbura.Trebuia sa poata,nu avea cum sa nu.In mod sigur oamenii o mintisera cand i-au spus ca doar pasarile zboara.Era prea obosita,va zbura maine.
Toata noapta s-a gandit care ar fi cel mai placut mod de a zbura.Nu vroia un avion sau elicopter,nici o pasare sufucient de mare si puternica incat sa o duca.Trebuia sa fie pe cont propriu.Atunci si-a imaginat un nor.Unul micut,dar pufos,deasupra caruia sa vada tot.Poate chiar pe zana,si daca ar avea un nor ar putea sa treaca prin vizita pe la cainele ei.Ce s-ar fi bucurat sa o vada.Asta avea de facut.
A urcat cu viteza scarile si s-a suit in pod.Era destul de inalta casa.Daca sarea de acolo,apoi isi lua avant putea prinde un not.Fara sa stea pe ganduri a sarit.
***
Trei zile mai tarziu fetita sta e un nor alaturi de zana si catelus.Si stiti ce?!Acum are si niste aripi mari si pufoase,poate zbura nefiind dependenta de nor.
Intotdeauna zambea politicos oamenilor si isi facea timp sa ii ajute pe cei nevoiasi.I-ar fi placut sa faca asta impreuna cu prietenele ei,asta daca ar fi avut.Si-a dorit mereu sa cunoasca prietenia.A auzit mii si mii de vorbe despre,dar nu a gustat dulceata ei.Cand era mica avusese intr-adevar o prietena.Era o zana.Copii de la scoala radeau de ea pt aceasta si spuneau ca minte si ca nu existe zane.Dar ea stia ca exista,trebuia sa existe.Zana locuia undeva langa lac.Nu stia unde,deobicei se desprindea dintre nuferi.Se vedeau in fiecare noapte.Zana a invatat-o sa inoate,asta dupa ce alunecase odata din greseala in apa.De fapt chiar in noaptea aceia se cunoscusera.Intr-o noapte nu a mai venit.A astepat-o pana-n zori...in zadar.Nu a venit.Nu stia de ce,cum,unde,dar zana o parasise.A plans saptamani intregi si a refuzat sa iasa din casa.
Asta pana intr-o zii cand bunicul ei ii darui un alt prieten:un catelus.Cat de fericita a fost a uitat de zana si de colegii ei ce rai.Nici nu mai fugea noaptea pe fereastra ca sa vada lacul.Ii era teama pentru catelus sa nu alunece in apa si nici acasa nu il putea lasa.Intr-o zii de decembrie s-a dus si catelusul.S-a intors de la scoala,iar el zacea pe patul ei.Nu respira.A incercat sa il ia in brate,i-a promis ca o sa se joace mai mult cu el,insa in zadar,catelusul nu s-a intors.Atunci mama ei i-a spus despre raiul cainilor.Acolo aveau canapela cu perne mari si pufoase unde dormeau,aveau oase si mult pamant unde sa si le ascunda.
Dupa pierderea cainelui,incepuse din nou sa se furiseze noaptea pe fereatra camerei sa dea fuga la lac.Nu spera sa o reintalneasca pe zana,stia ca a parasit-o definitiv.Invatase ca persoanele pe care le iubeste pleaca,una cate una.Nu intelese si de ce,dar acceptase idea.Acum fetita era spre sfarsitul scolii,se apropia de liceu.Nu isi facuse inca prieteni.Poate nici numai dorea pe nimeni,oricum nu dorea pe cinava care sa plece.
Toate aceste amintiri ii trecu de-a valma prin minte si reveni in prezent.Se gandi ca isi doreste sa zboare.Stia ca poate zbura.Trebuia sa poata,nu avea cum sa nu.In mod sigur oamenii o mintisera cand i-au spus ca doar pasarile zboara.Era prea obosita,va zbura maine.
Toata noapta s-a gandit care ar fi cel mai placut mod de a zbura.Nu vroia un avion sau elicopter,nici o pasare sufucient de mare si puternica incat sa o duca.Trebuia sa fie pe cont propriu.Atunci si-a imaginat un nor.Unul micut,dar pufos,deasupra caruia sa vada tot.Poate chiar pe zana,si daca ar avea un nor ar putea sa treaca prin vizita pe la cainele ei.Ce s-ar fi bucurat sa o vada.Asta avea de facut.
A urcat cu viteza scarile si s-a suit in pod.Era destul de inalta casa.Daca sarea de acolo,apoi isi lua avant putea prinde un not.Fara sa stea pe ganduri a sarit.
***
Trei zile mai tarziu fetita sta e un nor alaturi de zana si catelus.Si stiti ce?!Acum are si niste aripi mari si pufoase,poate zbura nefiind dependenta de nor.
De mana cu Dumnezeu
De mana cu Dumnezeu
Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.
Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...
Ceilalti....
Sursa:BED FOR LOVE
Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.
Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...
Ceilalti....
Sursa:BED FOR LOVE
M.
Si daca nu ma crezi,odata,doar odata te-as lua la mare.Poti sa o intrebi pe ea,pentru ca marea stie,ea mi-a ascuns lacrimile si dorul!
Almost lover - Marya
He's almost here.He's in my every thought,in every breath.He's in every word,in everything that i do.He's everywhere around me,he's in every pore,in every perfume,in every colour of the rainbow.He's in every song,in every key of the piano,in every string of the guitar.He's in my every beginning and every end,in every tear.He's in every sunshine,in every drop of rain,in every photograph.He's between the lines,in every memory,in every dream,in every me.
He is here,in his absence.
He's almost here,he's there,he's far away.He is everywhere but still nowhere.
He's almost here,but i don't feel him...
Compunere scrisa de Marya.
He is here,in his absence.
He's almost here,he's there,he's far away.He is everywhere but still nowhere.
He's almost here,but i don't feel him...
Compunere scrisa de Marya.
Marea a secat
-Si iti amintesti cand aveam noi 18 ani...spunea ea
-...si stateam pe dig sa privim marea - spunea el-
-Da acolo ne-am cunoscut.Digul era vechi si...
-...aproape putred.
-Da.Si urmaream fiecare rasarit si...
-...apus de vara
-Da.Si odata m-ai luat si...
-...te-am dus plutind dincolo de spus si ne-am intors la rasarit.
-Da.Si ne iubeam in noptile...
-...cu luna plina,langa foc.
-Da.Si cand ploua noi...
-...alergam printre valuri
-Da.De fiecare data cand ne certam...
-...pe mare era furtuna.
-Da.Insa in ultima furtuna te-am pierdut...
-...pentru prea mult timp
-Da...ai plecat cu o corabie...
-Dar m-am intors.
-Prea tarziu
-si povestea noastra?
-Am inecat-o in mare.
-Si marea...?!
-A secat!
Ploaie,autobuz,despartire.
Mergea cu acelasi autobuz vechi si gol,statea la locul ei,singurul scaun din ultimul rand.Avea ochii rosii si umflati de la atata plans si o mie de intrebari fara raspunsuri si ii era foarte frig.Nu era imbracata prea gros,desi era vara ploua torential si o masa de aer rece a dat navala asupra micului oras.Cade ploaia in fereastra reflectand chipul lui.Ii revazu zambetul tamp ce il afisa cand gresea,ochii albastri in care zace marea.Ofta.Numai avea timp sa viseze,oricum nu singura si nu stia daca el se va intoarce vreodata.
Umatoarea statie avea sa fie intr-un parc dragut,ploaia aproape incetinii,se gandi sa coboare sa faca poze.Atat ia mai ramas:un aparat.
Intotdeauna avusese talent pentru fotografie.Poza orice si era o poza artistica.Se exprima prin poze mai bine decat prin cuvinte.Merse ce merse cautand ceva de pozat,ciudat este ca nu prea avea inspiratie.S-a dus spre gradina cu trandafir,acestia sunt intotdeauna fotogenici.Isi seta efectul,a cautat cel mai bun unghi.A pozat cateva,intr-un din ele care parea sa fie cea mai frumoasa au intrat in cadru un cuplu de tineri indragostiti.O deprima usor imaginea lor si a hotarat ca ajung pozele deaocamdata.
S-a urcat din nou in acelasi autobuz pe vesnicul ei loc si se uita prin poze.Erau destul de reusite,cu exceptia celei in care cei doi i-au intrat in cadru.O examina.O fata scunda cu palton gri,cizme mov si o basca vernil,cu parul ondulat si foarte lun ce tinea in brate un barbat masiv,blond imbracat cu pantaloni si geaca de piele.Hmm,i se pareau atat de cunoscute persoanele insa nu isi dadea seama de unde.
De fapt poza era superba,poate chiar cea mai buna poza a ei.Zambi.Iesise totusi ceva din dupa-amiaza aceasta depresiva
Umatoarea statie avea sa fie intr-un parc dragut,ploaia aproape incetinii,se gandi sa coboare sa faca poze.Atat ia mai ramas:un aparat.
Intotdeauna avusese talent pentru fotografie.Poza orice si era o poza artistica.Se exprima prin poze mai bine decat prin cuvinte.Merse ce merse cautand ceva de pozat,ciudat este ca nu prea avea inspiratie.S-a dus spre gradina cu trandafir,acestia sunt intotdeauna fotogenici.Isi seta efectul,a cautat cel mai bun unghi.A pozat cateva,intr-un din ele care parea sa fie cea mai frumoasa au intrat in cadru un cuplu de tineri indragostiti.O deprima usor imaginea lor si a hotarat ca ajung pozele deaocamdata.
S-a urcat din nou in acelasi autobuz pe vesnicul ei loc si se uita prin poze.Erau destul de reusite,cu exceptia celei in care cei doi i-au intrat in cadru.O examina.O fata scunda cu palton gri,cizme mov si o basca vernil,cu parul ondulat si foarte lun ce tinea in brate un barbat masiv,blond imbracat cu pantaloni si geaca de piele.Hmm,i se pareau atat de cunoscute persoanele insa nu isi dadea seama de unde.
De fapt poza era superba,poate chiar cea mai buna poza a ei.Zambi.Iesise totusi ceva din dupa-amiaza aceasta depresiva
duminică, 31 mai 2009
Vivian Leigh
Am sa postez cateva poze in memoria celebrei actrite Vivian Leigh.
Recunosc ca admir felul ei ce a transforma fiecare personaj in ea insasi.
"Gone with the wind"
"A streetcar named desire"
"Caesar and Cleopatra"
"A streetcar named desire"
"Gone with the wind"
"Gone with the wind"
"Anna Karenina"
"Fire over the England"
"Hamlet"
_08.jpg)
"Caesar and Cleopatra"
"Gone wih the wind"
"Gone with the wind"
"Titus Andronicus"
"Lady Macbeth"
"A streetcar named desire"
"Caesar and Cleopatra"
"Gone with the wind"
Recunosc ca admir felul ei ce a transforma fiecare personaj in ea insasi.
"Gone with the wind"
"A streetcar named desire"
"Caesar and Cleopatra"
"A streetcar named desire"
"Gone with the wind"
"Gone with the wind"
"Anna Karenina"
"Fire over the England"
"Hamlet"
_08.jpg)
"Caesar and Cleopatra"
"Gone wih the wind"
"Gone with the wind"
"Titus Andronicus"
"Lady Macbeth"
"A streetcar named desire"
"Caesar and Cleopatra"
"Gone with the wind"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
