A

A spart ceasul in speranta
ca
va omori timpul!
Lumea nu crede.Aproape ca
reusise . . .

Poate doar in mintea mea noi inca ne mai cautam!

Ea este!

Este. . . mana care ma strange,soapta care ma face sa cred,soarele care ma face sa zambesc,povestea care ma face sa plang.Este o oarecare varianta complexa a acelor lucruri care imi umplu camera mare si goala cand am nevoie.

Este cea care canta cand lumea tace,cea care rade cand restul plang.Este acea bataie a ceasului care iti aminteste ca este timpul sa fii.Este raza de soare ce patrunde in camera si-ti spune ‘buna dimineata’,este melodia din zorii zilei.


Este …. distanta si imposibil,aproape si nedemn.Arta de a fii frumos si simplu,arta de a trai.Este cea care schimba noaptea in zi,este liniste si furtuna.Este privirea in care rade marea.Este fotografie,suferinta,hohote de ras.Este prietenie,amintire,lacrima,iluzie si vis.Este nepasare si betie.Este granita dintre bine si rau,dintre a vrea si a putea.Este luna ce-mi rasare din nou in gand.Este tigare si credinta.Este copil,timiditate,mic,inceput si frica.Este uitare si asteptare.


Este mereu aici,aici,chiar si atunci cand este departe…este undeva,AICI!

Ea.

EA: si te-ai gandit ca poate...dupa ce murim o sa mergem si vom putea face toate lucrurile care ni le.am dorit si nu am putut ?

L.am dorit prea mult

L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...




Octavian Paler din "Viata pe un peron"

Tu mai vii,eu mai plec

Tu mai vii,eu mai plec . . .

Noapte.

Noapte.Cer senin si cativa pescarusi ce zbor deasupra blocului tulburandu-mi linistea.Imi plac pescarusii,desi ma inspaimanta cantecul lor.Pasari albe in intunecata noapte.

Orasul doarme.Toate luminile de langa bocurile si casele de alaturi sunt stinse.Moment de liniste!

Cum poate lumea sa doarma cand deasupra lor mii de kilometrii se iau de mana cu luna?Si luna isi arunca o mantie spalatoare de pacate peste oras.Si luceafarul langa luna,si raiul deasupra lor!Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.Si raiul deasupra noastra.


Luna a ajuns in dreptul ferestrei mele.Se reflecta in oglinda.Am luna in camera.Pe mine ma scuzati,luna imi bate la fereastra,sunt pe fuga!

Zbor!

Vreau sa zbor.Ma bate gandul de cateva zile.Si stiu ca pot zbura.
Hei,cine nu nu ar putea sa zboare ?!
Putem zbura evident,e firesc!
As putea gasi multe modalitati de a zbura.As putea alege zborul cel inaintea mortii.Ar fii cel mai usor.Pentru ca ai muri fericit.Pentru ca ai muri cu consolarea de a zbura!A plutesti in aer,sa vezi tot pamantul,sa fii una cu vantul,sa simti adrenalina,emotiile,viteza,teama,dar sa nu te razgandesti,sa nu regreti nici o clipa ca zborul te-ar putea costa moartea!Altfel nu va mai fii placut.
Da,da,da!


Dar nu,mai am de asteptat pana sa zbor,dar va promit ca am sa zbor!


Daca am fii doua pasari ? Ha,cine a mai vazut pasari tinandu-se de mana . . .

Copil!

stau

Stau si imi privesc chitara.Eileen.Ma consider norocoasa ca exista ea.Ma simt fericita.Imi e dor de tine.De fapt,imi e dor si nu prea!
Stii cevaaaa?!
Te-am iubiiiiiiit,fraiereeeeee!!!

Live.love.laugh

Compunere scrisa de Copacianu Ruxandra Maria!

Vrei sa fii fericit? Atunci, simte-te fericit! Fa lucruri care sa te faca fericit! Intalneste-te cu oamenii care te fac fericiti!
ZAMBESTE. Crezi sau nu, un zambet la momentul potrivit insereaza in inima destinatarului ceva…frumos care il face fericit. Si facand oamenii fericiti, nu poti sa fii decat fericit. Asa ca tot ce ai de facut este sa zambesti mereu, sa intiparesti fericire in inimile celor pe care ii iubesti. Zambeste in mod natural, fara sa te fortezi. Oamenii isi dau seama daca esti fake sau nu.
DRUIESTE. Simplul gand ca nu ai facut ceva doar pentru tine, ci pentru cineva la are tii cu adevarat nu poate sa iti dea decat satisfactie. Nu ma crede pe cuvant, dovedeste-ti singur lucrul acesta! Iar dupa ce incerci, uita-te in ochii respectivului/ei. Ii vezi sclipirea aia ce emana fericire? Vezi ca a functionat? Acum gandeste-te putin si analizeaza-ti interiorul. Ce simti? Da, stiu ca te simti fericit. Si asta doar pentru ca ai facut pe cineva fericit.
ASCULTA MUZICA. Imbogateste-ti zilele cu note muzicale. Asculta melodii care te binedispun, care te fac sa zambesti; melodii ritmate, cu versuri imbietoare si cu ritmuri de heartbeating. Simte-ti inima cum pulseaza de fericire, simte-o cum alearga pe portativ alaturi de fiecare nota care zboara in jurul tau. Fa-te una cu cerul, cu apa, cu focul, lasa-te patrunsa de valul de euforie. Simte muzica! Simte vibratiile! Pierde-ti controlul!
NOTEAZA-TI. Noteaza-ti tot ce te-a impresionat de-a lungul unei zile. Noteaza tot ce te-a impresionat, tot ce ti-a placut sau ti-a displacut. Fii sincer/a cu tine insuti/insati. Ai sa vezi ca peste cativa ani, cand vei reciti tot ce ai scris, iti vei da seama cat este de bogata viata; vei invata sa pretuiesti lucrurile marunte si cu adevarat importante; lucrurile care te fac fericit/a.
PRIZEAZA CU UMOR. Si ce daca ti-ai pus rimel pe bluza preferata? Si ce daca ai alunecat in baie atunci cand te grabeai?[important este sa nu iti fi rupt ceva]. Si ce daca te-a stropit cu apa din balta o masina care trecea pe langa tine? Zambeste. Maine poate fi mai rau. Si in plus, sunt milioane de oameni care ar da orice sa se poate manji cu rimel, sau care sa poata mearga pe trotuar, chiar daca exista riscul sa te stropeasca o masina cu apa. Sunt milioane de oamnei care ar da orice sa duca o viata normala. Si in plus, daca nu ar fi esecuri, nu ne-am mai putea bucura de reusite. Asa ca razi cat te tin fslcile, razi tare, razi de toate chestiile nasolae care ti se intampla. Razi! Oricum peste 2-3 andi cand o sa iti amintesti, tot o sa razi. Asa ca RAZI!!! Nu te opri!
MANANCA. Nu te prostii cu diete stupide, lasa gustul mancarii sa iti invadeze interiorul. Mananca ciocolata, dar nu o rupe, musc-o! Musc-o ca sa ii simti gustul, sa simti cum glandele salivare lucreaza. Las-o sa se topeasca, savureaz-o. Si totusi, ne e nevoie sa faci excese. Trebuie sa patstrezi un echilibru.
ADMIRA. Admira natura, admira cum cade o frunza pe pamantul uscat, admira cum soarele isi trimite razele spre noi, sa ne incalzeasca. Admira insectele care zboare din floare in floare, admira culorile aripilor fluturilor. Uita-te spre cer si da frau liber imaginatiei; cu ce ti se pare ca seamana norii? Uite, cel de acolo are forma unei girafe, iar cel din partea cealalta seamana cu un elefant. Si tot asa…
DANSEAZA. Ca sa dansezi, nu trebuie neaparat sa te vada cineva. Inchide usa camerei tale, pune-ti castile in urechi si deslantuie-te. Misca-te asa cum vrei tu, fara sa fii inhibata de perechile de ochi care se uita ciudat la tine si se gandesc: “Cine a bagat-o pe asta la 2 20?”. Da din maini si din picioare, bucura-te de libertate, misca-te in toate directiile, fa lucruri neconventionale. Si continua sa zambesti.
IUBESTE. Iubeste la intensitate maxima, sa simti cum dragostea iti inunda corpul si cum iti zboara fluturasii in stomac. Indragosteste-te; indragosteste-te de oameni, de natura, de lucruri frumoase. Si cu toate astea, nu te lasa ranit/a. Iubeste fara sa iti pese de consecinte, dar totusi, e nevoie si de rationament. Iubeste-ti familia mai presus de orice, apoi prietenii. Fii sincer/a cu ei, dar si cu tine insuti/insati, nu ii rani, dar nu ii lasa nici pe ei sa te raneasca.

Dialog.

-Ma gandeam...lumea ar putea fii casa noastra!
-Lumea?!
-Da,lumea.De ce sa fim undeva anume cand putem fii oriunde?

Zambi.Il incanta ideea de a lasa frimituri din iubire in fiecare colt al lumii.

Sa ne regasim.

Bantuim neumblate cai,parcurgem distante imposibile.Toate astea ca sa ne gasim,sa ne regasim.
Pentru ca acum mult timp am fost un suflet.Acum foarte,foarte mult timp am fost un singur suflet blestemat sa fie singur.Si la moarte sufletul ni s-a impartit in doua.Cele doua jumatati ale sufletului s-au intrupat in doua corpuri..Pentru ca in urmatoarea viata sa numai fie singur.
Asadar,scopul vietii noastre este sa ne regasim.


Dar cum?


Daca am trecut de mii de ori pe strada pe langa cealalta parte a noastra?Daca ne-am lovit accidental fara sa stim ca stam fata in fata cu noi?Sau daca este persoana care ne este alaturi in clipele grele,de un timp lung sau nu si noi nu realizam asta?


Dar...daca cealalta jumatate bantuie alte colturi ale acestei lumi?Sau alt timp?Sau pur si simplu nu accepta,sau nu vrea sa accepte sentimentele?!Atunci,ce se vor intampla cu cele doua parti ale sufletului dupa moarte?Se vor mai unii vreodata?Se vor imparti la randul lor in alte doua parti?

:)

Dintre ieri si maine,am ales sa traiesc astazi!

-Sunt aici!
-Ce bine . . .

Suflet pictat.

Avea pensula,culori,hartie.Si totusi lipsea ceva.Poate imaginatia nu o ajuta prea mult,sau moleseala ce o cuprinse cu cateva zile in urma.Pictase in alte randuri masini,paduri,munti,mare,oameni,flori,castele...si o multime de lucruri care nu semnificau nimic.Era usor sa arunce niste culori pe hartie,culori ce ii reflecta starea spirituala,dar vroia ceva nou.Nici nu gandise prea mult in ultimile zile la nimic in afara de ea insasi,la sufletul ei muritor.ASTA ERA!Isi va picta sufletul.Dar ce este acela un 'suflet'?!Cum arata el?Isi imagina o camera.O camera goala,cu pereti albi,inconjurata cu ferestre mari si draperii albe de matase.Era o camera goala,foarte luminata.Trebuia sa o umple cu ceva.A desenat un bec cu o lumina extrem de puternic in mijlocul camerei.Becul nu se agata de nimic,plutea pur si simplu.In jurul lui se invartea ceva,ca niste fluturasi mici,albastrii.Acelea erau gandurile.Pe tavan pictase o inima mare de culoare visinie.A infasurat inima cu o coroana de spini si a pictat picaturi denge.A pictat undeva intr-un colt o oglinda .In imaginatia ei montase oglinzi in sufletele oamenilor si rareori ii placuse ceea ce a vazut.Dar a montat una si intr-al ei,stia ca era curat.Si toti puteau sa i-l admire.Aproape terminase.Privi tabloul,il admira,ofteaza.Lipsea ceva.Poate ar fi fost nevoie de un covor,unul pufos.L-a pictat in toate culorile curcubeului.A mai pictat si un dulap.In dulap se ascundeau lacrimile,ofurile,despartirile si cativa de 'adio' insa numai ea stia asta.Si nu avea sa deschida vreodata acel dulap.Era mai bine acum,dar tot nu eracomplet tabloul.Ezit un moment si pune iar mana pe pensula.A mai desenat in mijlocul camerei,dedesuptul becului un pat.Unul mare,cu o cuvertura tot alba si perne rosii. desenat pe pat un barbat.Unul masiv,cu parul blond si carliontat ce atarna frumos peste umeri.La marginea patului,in picioare o femeie cu parul negru ca taciunele,ondulat foarte frumos si buzele visinii si senzuale.Femeia cat si barbatul nu purtau haine.Erau goi,asa ca sufletul si mintea ei.Lasa pensula deoparte si isi sterge sudoarea transpiratiei.Isi privi opera si zambi satisfacator.
Asa da.

Esti imprastiat...

-Mi-e dor de tine...spuse El tandru
-...da.
-... nu vrei sa ma vezi?
-Te vad.Esti oricum imprastiat in micile maruntisuri din viata mea.
-Unde sunt acum?
-Ploua si chipul tau se reflecta in balta...de dimineata in ceasca de cafea.Ieri ma urmareai tiptil si stateai ascuns sub salcie.Ai incercat sa te faci nevazut,dar stiam ca esti acolo...