Elise - partea a patra

M-am trezit a doua zi pe la amiaza.Ma simteam foarte slabit,aveam febra si respiram greu.Afara ploua infernal,iar norii negri grabisera noaptea desi era abia ora 5.Am decis sa raman in pat.Nu imi era nici foame,nici nu as fi avut nevoie sa o vad pe Elise.Nu imi aminteam prea bine ce se intamplase seara trecuta.Nu imi aminteam nimic decat de un cosmar.O piatra funerara pe care era gravata o inscriptie,insa nu pot imi aminti ce scria.Decat ca scria ceva de o sinucigasa...si un nume.Cred ca era numele ei pe ea... .Nu intelegeam nimic.De ce o numele unei persoane vii ar fi fost scris pe un mormant,iar persoana catalogata ca o sinucigasa.Cosmarul a parut realitate.Nu imi amintesc nimic din noaptea trecuta.Nu stiu... decat ca am vizitat gradina de trandafiri.Acum insa ma simt ingrozitor de slabit,iar fiecare suflare pare a fi ultima.Pulsul pare ca inceteaza usor,usor,iar venele ii par seci.Venele...am descoperit o taietura la incheietura mainii.Am examinat-o usor incercand sa imi imaginez cand s-a intamplat.Nu aveam puterea de a gandi.Poate pur si simplu trebuia sa dorm.
Aud batai in usa.Era Elise,ce a intrat nepoftita.Prezenta-i ma facut sa ma cutremur.
-Oh,dragul meu esti asa palid.... S-a repezit spre patul meu dorin cred sa ma imbratiseze,apoi s-a retras brutal ca un animal dezlantuit.Privea cu teama si ura spre gatul meu.
-S-a...intamplat...ceva? am reusit sa murmur incet.
-Simbol a credintei,sa piara din ochii mei!
A urlat tare si fioros.Am realizat ca vorbea despre crucifixul de la gatul meu.L-am ascuns indata sub camasa ferindu-l din privirea sa.Prea naucit de cele intamplate nici nu am observat ca plecase.


***
S-a intors mai pe seara cu un om ce parea a fi doctor.Eram aproape atipit,dar m-am prefacut ca dorm.Am simtit cum imi face un control,eram prea slabit sa ma opun.M-am prefacut ca dorm in continoare.
-A pierdut ceva sange...a spus doctorul.Nu vad insa unde...
-Lasa-ti detaliile,haideti in salon sa stabilim ce putem face!

***
Cuvintele doctorului mi se invarteau in minte,si incet incet am adormit.Inainte de zorii zilei Elise a venit sa imi comunice ca voi fi trimis inapoi in Anglia inainte de urmatorul apus.A trimis servitoarea sa imi faca bagajele si adunandu-mi ultimile puteri am mers spre trasura alaturi de doctor.Elise ma astepta la usa.Desi era ora amiezii,salonul era intunecat.Am ramas in urma doctorului sa imi iau la revedere.
-Esti atat de palid si slabit.Sa te duci negresit la prima clinica,nu astepta pana la Londra.
-Da...o sa ne mai vedem vreodata?
Isi afisa zambetul siret.
-In viata asta...nu se stie.Apoi...
-Domnule Charles,grabeste-te te rog...striga doctorul.Am iesit in graba pe usa apoi m-am intors sa o imbratisez.Numai era.Am plecat.

***
In aproximativ o saptamana si jumatate am fost acasa,dupa o internare de doua zile.Se pare ca din nu stiu ce motiv am avut nevoie de donatii de sange.Nu mi s-a rapsuns la intrebari.Nici nu cred ca vroiam sa stiu.
Ajungand in final in dulcea Londra,Vanessa ma astepta la gara.Era mai frumoasa ca niciodata.Arata ca o copila cu lungi si blonde plete.Onduleurile ii incadrau frumos fata imbujorata,iar rochia ce o purta o facea sa para mai masiva decat deobicei.Prima s-a intrebare a fost daca m-am privit intr-o oglinda in ultimul timp.Apoi m-a luat in brate surprinsa.Nu se astepta sa ma vada asa devreme.Sunt dezamagit de mine caci nu am ramas sa termin ceea ce incepusem.Dar am sa ma intorc!
Obosit m-am pus pe pat.Am adormit numaidecat,trezindu-ma abia in zorii celeai de a doua zi.
-Charles...dormi?!Am adus micul dejun.Dormi?
-Nu,nu,Vanessa.Eram treaz.Multumirile mele.
-Spune-mi.Ce s-a intamplat?
Am privit-o lung.Cum as fi putut sa ii povestesc despre Elise?Si faptul ca am locuit cu o alta femeie singur timp de trei zile.
-Nimic.Nu m-am simtit bine.Atata tot.
-Ai aflat...ceva?
-Nu inca.Ma voi reintoarce.
-Ar fi bine sa nu.Charles...ce naiba...ce ai patit la gat?!
-Nimic.
-Ai doua mici incepaturi,iar acea zona e invinetita.
Se retrase si isi facu' semnu crucii.
-Ah Charles,mi-e atat de frica.Nu vreau sa pleci din nou.Ce a fost a fost.Transilvania este un taram cumplit,sa stii.M-am interesat din carti si...am citit "Folclorul Transilvanean".Pe toti sfintii,acolo eu nu te las sa te intorci.
-Vanessa,am discutat despre asta deja.Eu...
-Ce stii despre Vlad Tepes?Despre Transilvania in general?
-Tepes.Sau Vlad Dracula.Daca dai credinta povestilor...
-Ca îşi trăgea inamicii în ţeapă?Nu sunt povesti.Din porunca sa 41 de oameni au fost traşi in ţeapă şi 300 de oameni au fost arşi.Dumnezeule.Cine stie ce descendent nebun banuie pe acolo.Iti spun Charles,daa tii la mine...acolo nu te intorci.Eu...sau scopurile tale prostesti.
-TATAL MEU NU ESTE UN SCOP PROSTESC!Si nu imi pasa de Dra...de Vlad,de descendentii lui.Sunt un om matur,din calea raului stiu sa ma feresc,iar tie...nu iti pasa de ceea ce as putea pati,vrei doar sa raman alaturi de tine.Eu inclusiv partea mea materiala.
S-a ridicat brusc si a plecat.Poate am exagerat.Aveam impresia ca nu mi-a spus tot despre temerile ei.Vanessa a fost intodeauna o fire autoritara,langa mine neputand niciodata sa se exprime.Insa nu ma iubeste.Mereu am stiut-o.Si cred...nici eu nu o iubesc.Nu acum.Logodna a fost mai mult un formal,unul la care nu ii voi putea pune capat.Dar nici nu voi inceta sa caut raspunsul.Tatal meu nu a murit accidental.O stiu.Si...am presimtirea ca Elise stie,sau m-ar putea ajuta sa aflu ceva.Brusc am simtit un fior.Abia am remarcat toate lucrurile din castel.Nu am zarit-o pe Elise la lumina zilei.Nici castelul nu l-am admirat ziua.Din contra,ziua ma odihneam,iar notile le petreceam in compania ei.Si oglinda...nu am observat vreuna prin castel.Detaliile imi dau dureri de cap,mai bine m-as odihni.Am sa ma reintorc saptamana viitoare.



Mai pe seara Vanessa intra in camera mea sa imi aduca cina.Ma privi curioasa,parca atepta ceva.
-Ei?
-Poftim?
-Cred ca merit niste scuze.
Nu am spus nimic.Nu aveam de gand sa ma scuz.
-Fie cum vrei tu Charles,amandoi stim finalul.Ti-am adus totusi o carte...cu povestiri.Sper sa vei binevoi sa citesti.
A plecat cu acelasi aer ingamfat ca intotdeauna.Impins de curiozitate am luat numaidecat cartea,ca sa constat ca mai bine nu ar fi ajuns vreodata in mainile mele.Erau multe povestiri,despre Transilvania.Despre Dracula.
Am descoperit ca intr-adevar există multe povestiri şi anecdote care surprind filozofia lui Vlad al III-lea Dracula. El era recunoscut pentru chemarea sa aprigă la onestitate şi ordine. Aproape orice infracţiune, de la minciună şi furt până la omor, puteau fi pedepsite prin trasul în ţeapă. Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, Vlad al III-le a lăsat o cupă de aur la vedere, în piaţa centrală din Târgovişte. Cupa putea fi folosită de călătorii însetaţi, însă trebuia să rămână în piaţă. Conform surselor istorice, în timpul domniei sale, aceasta nu a fost niciodată furată şi a rămas aproape nefolosită.Respectabil om.Si totodata simt un anumit disret pentru setea lui de sange.Ii inteleg oarecum mandria lui Elise.Elise...trebuie sa recunoc ca imi este dor de ea.De zambetul ei,de buzele-i visinii si senzuale.Oare o voi revedea?Elise...


***
Cu o saptamana mai tarziu,intr-o miercuri imi faceam bagajele pentru a ma rintoarce.Eram nerabdator.Nu stiu carui fapt se datoreaza nerabdarea.Sa fie aflarea adevarului,sau poate dorinta de a o revedea pe ea.Nu puteam gandi decat sa o voi putea privi din nou.Eram confuz.Vanessa intra in camera sa imi vorbeasca,desi auzeam de spunea nu eramin stare sa pricep un cuvant.
-Si...cred ca ar fi bine sa te insotesc.O sa ai nevoie de ajutor.
-Mda...
-Ma asculti?
-Mda..
-Si daca e frumos...ne puteam face nunta acolo.Cine stie cat vor dura cercetarile alea ale tale,si nu vad de ce am pierde timpul.Si poate ne vom staili acolo intr-un conac frumos,cu o gradina de trandafiri...
-Asta nu.CE?! Nunta?Vii cu mine?
-Charles,iar am vorbit cu peretii?Mi-as dori ca odata in viata sa vorbesc cu tine si nu cu umbra ta.Singur acolo nu te intorci,nici moarta de as fii.Ramane stabilit,vin cu tine!
A iesit brusc din camera trantind usa in urma sa.Nu se poate intampla asta.Va trebui sa ii spun despre Elise,posibil despre strabunii ei.Si deja ii stiu reactia.Va intra in banuieli legate de noi doi.Nu o pot duce la castel.Dar nici in alta parte.Am sa ii scriu o scrisoare lui Elise si o voi instiinta.


***
Cand am ajuns in Transilvania,ploua infernal.Tunetele erau asurzitoare,iar din umbra tainicelor bolti fulgere ieseau sagetand brazii din jur.Vantul batea cu putere,trasura abia putand sa se miste.Lupii ieseau unul cate unul din neant si urmareau trasura.Urlau.Vanessa ingrozita nu s-a dezlipit o secunda de crucifix si o carte veche de rugaciuni.Nu voi sa stiu reactia ei cand ova zari pe Elise.In final aproape ajunsesem.Mergeam pe marginea unei adanci prapastii,pericolul de a se derama trasura era major.Din departare se inalta trist castelul in noapte.Luna iesi din nori si sta acum deasupra celui mai inalt turn.Din cand in cand un fulger lumina imaginea castelului.Ne apropiam.
-Pe toti sfintii Charles,daca imi spui ca aceea va fi resedinta noastra pe timpul sederii.O sa....o sa... .Ah.
Un fulger se desprinde dn bolta cereasca luminand intreaga zare.Vanessa se albise la fata,si incepu sa treure.
-Ai vazut...din..din-colo...de brazi...era... -vocea ii tremura groaznic,mai sa se puna pe plans- - femeie.Acolo.Era acolo.Ma priviea rautacios.Charles,daca nu ne intoarcem mediat,cred ca o sa...
Tunetul ii astupa ultimile cuvinte si tipa de groaza.Am reusit sa raman imun in fata a tot ceea ce se intampla.Stiam ca voi intampina lucruri mai rele.Ca in acest loc sumbru,imi voi putea gasi sfarsitul.Dar nu ma temeam...stiam ca poate raspunsul este sfarsitul meu,dar nu imi pasa.Vriam sa aflu.Incep totusi sa cred ceea ce imi povestea Vanessa.Ma rog totusi sa fi fost doar o simpla criza de isterie de a sa si nimic adevarat.
Trasura opri in fata castelului
-Scoate-ti te rog crucifixul.
Ma sageta speriata cu privirea.
-ACUM!
Un alt fulger lumina un zid de piatra prafuit,pe care era gravat cu sange o inscriptie:"Caci doar dupa moarte..."
Am inghitit sec.Am luat-o pe Vanessa si bagajele si am mers spre usa,care in mod surprinzator se deschise singura.M-am prefacut ca nu iicitesc in ochi frica Vanessei.Mi-am ascuns si temerile mele.Am intrat,am adus bagajele inauntru,printre tipetele asurzitoare ale logodnicelei mele.
-Nu te mai plange,acum e acum,si suntem aici!A fost decizia ta sa vii,si daca doresti sa te intorci,o vei face fara mine.
Dar vorbeam singur.Privea amutita peste umarul meu.Pe peretele din stanga am zarit vag o umbra ce se indrepta spre noi.M-am intors.Elise statea in spatele scarilor.A coborat usor.Prea usor.
-Bun venit in umilul meu castel!
Ceva se schimbase.Avea in ton o raceala,parca chiar ura.Stiam ca nu va mai fi la fel.Nu doar noi doi,ci si cu 'scumpa' mea logodnica pe cap.Ne-a condus spre camera noastra in tacere. A deschis usa si ne-a facut semn sa intram.I-am spus Vanessei sa ramana acolo,si printe tipetele ei,m-am dus dupa Elise.Mergea repede,insa stia ca o urmam.Am ajuns sufragerie.
-Nu ai precizat ca esti logodit in ultima ta vizita.
-Am...nu vroiam sa deschis subiectul.
-Nu va rezista.
-Poftim?!
-Aici.Se va intoarce.Nu va rezista...e prea ingrozita pana si de umbra ei.
Atunci a zambit.Asta era ea.Am simtit o nevoie nebuna de a o imbratisa.Nu am ezitat.Si nici ea.I-am simtit trupul rece lipit de pielea mea.Atat de rece...
Am petrecut restul noptii in compania lui Elise.Abia in zorii zilei am ajuns in camera sa ma odihnesc.Vanessa,slava Domnului,dormea.Si nu s-a trezit pana la ora amiezii.
-Charles.Dormi?!Trezeste-te odata,sunt treaza de doua ore.Si nu imi place locul asta.Am cautat disperata o oglinda.Bine ca am una la mine.Desi este putin sparta.Si am cautat-o pe femeia aceea...cum o chema?!Nici nu a avut amabilitatea de a se prezenta
-Elise...
-Da.Castelul era pustiu.Nici suflu de om.Charles,ce se intampla?!
-Nimic.Elise e plecata in timpul zilei.
A strambat din nas si s-a dus la fereastra.Pana seara a bombanit in continuu,criticand tot ce vedea.Dupa apus am coborat la cine.Elise ne astepta in capatul mesei.Ca deobicei nu cina cu noi.Am mancat in liniste.Apoi se oferise sa ne faca un tur al castelului.Am observat placerea ei de a o ingrozi pe logodnica mea.Era o situatie totusi amuzanta,desi ma vedeam nevoit sa o protejez,nu o faceam.
-Si...ce este ma rog cu toate aceste statuete,picturi?Demoni!Si...Elizabeth Bathory?!
Nu remarcasem pana acum portretul contesei insagerate.Nu m-ar mira ca Elise sa o idolarizeze.
Am ajuns intr-o camera micuta unde numai intrasem pana acum.Pe toti peretii era arborele genealofic al familiei.Semana cu cel din restaurant,insa mult mai mare.L-am examinat in liniste.Vanessa la fel.Intr-o tacere ametitoare ne-am reintors in camera.
-Tunete si fulgere!Descendanda al lui Vlad Tepes?!Pe toti sfintii,am crezut sa ai mai multa minte Charles.Si doar ti-am spus...
-Este o femeie normala!
-Intepaturile de pe gatul tau....Charles,ma vei considera nebuna,dar...
-Atunci nu vreau sa stiu.Noapte buna!
Ma intreb totusi ce ar fi vrut sa spuna.As fi vrut atat sa imi amintesc de und erau intepaturile.


***
Nu am dormit prea bine,toata noaptea am rulat acelasi cosmar.un cimitir.O piatra funerara...pe care scria ceva de o sinucigasa.Doi dinti ascutiti de apropiau spre gatlejul meu.Si apoi intuneric total.

Elise - partea a trea

M-am trezit a doua zi - mai degraba spre seara,zacand pe un pat moale,dintr-o camera total necunoscuta.Nu am observat prea bine decorul,deoarece am plecat grabit sa aflu cum am ajuns acolo si unde eram de fapt.Iesind din incapere am intrat intr-o alta,posibil un salon de asteptare.La capatul salonului era o femeie ce ma sageta cu privirea.Purta o rochie de epoca neagra,extraordinar de frumoasa.Cu volane si un decolteu generos,maneci scurte si foarte umflate.La gat purta un imens trandafir rosu.Am recunoscut-o imediat pe femeia din arbore.Cum este cu putiinta...sa traiasca?!Am privit-o ingrozit si prima intentie a fost fuga.
-Nu face nimic...eu te-am adus aici!
Vorbea cu un glas bland,ba chiar un ciripit.Imi zambi usor cu buzele-i visinii.
-Bunule domn,erai in restaurantul meu...nu te simteai prea bine,pesemne sa fi fost lesinat.Te-am adus aici... .Da-mi voie sa ma prezint...Elise!
Mi-a intins mana sutire si alba.Din respect,sau poate frica am intins-o si eu.Avea pielea rece,prea rece pentru ceva uman.Intr-o clipita a retras-o.
-Charles...,am spus naucit.Charles Goth.
-Ei bine,domnule Charles...
-Doar Charles,te rog... .Nu stiam ce varsta avea,probabil mai inaintata decat a mea.Fizicul parea de intre 15-20 de ani,dar felul de a vorbi o dadea de gol.Era o femeie in toata regula.
-Charles...cina va fi servita in curand,te rog pofteste in umila mea sufragerie.
Am urmat-o.M-a conus intr-o incapere gigantica,decorata intr-un stil gotic-medieval.Nu am putut sa nu observ ciudatele statuete cu demoni ori lupi.De asemenea imensele tablouri ce insatisau diferite scene de lupta intre cele mai ciudate creaturi.Incaperea era slab luminata de niste prea frumoase lumanari.Cam toate lucrurile erau acoperite de un strat gros de praf.Socotesc ca aceasta nu este locuinta ei de zi cu zi.M-am asezat pe scaunul de lemn.
-Imi cer scuze pentru aspect.Vezi tu,nu am mai trecut de ceva timp,si...
-E-n regula.
Vroiam sa o scutesc de detalii.A zambit dulce aidoma unei fetite rusinoase.
-Scuzele mele si pentru faptul ca vei cina singur.Nu imi este asa foame.Am sa astept,si daca vei binevoi in noaptea aceasta sa iti fac un tur al castelului,as fi mai mult decat incantata.
-Desigur.
Castel.Ma aflam intr-un castel.Ideea ca sunt cel mai probabil intr-o casa-labrirint ma inspaimanta.Am sa ii fac pe plac,iar maine dimineata imi voi anunta plecarea.
Masa imi fusese servita de femeie bruneta care ma intampinase in bar.Ma fulgerat cu privirea intr-un fel in care ma cutremura.Am reusit sa savurez mancarea linistit,dat fiind ca Elise iesise putin pe terasa ramanand sa ne intalnim acolo cand o sa fiu gata.
***
-Domnisoara Elise...
-Dragul meu Charles,ma bucur ca ai sosit.Ai dori sa vizitezi gradina de trandafiri?In mijlocul ei se afla un mic lac,iar reflexia lunii in apa face sa para o imagine de basm.
Am mers unde a dorit,desi plimbarile nocturne alaturi de ea nu imi faceau placere.Prezenta ei imi dadea fiori,dar am hotarat sa ii fac pe plac.
Nu ii intelegeam entuziasmul de a-i face unui strain turul casei la miezul noptii.Parea o copila inocenta,insa stiam ca nu era asa.-Vreau sa iti multumesc...aaa,pentru tot.
-N-ai pentru ce dragul meu.Vezi tu,imi face o deosebita placere sa am oaspeti,ocazia ce nu o am prea des.Mi-ar face mare,mare placere sa ramai cateva zile.Stiu,casa mea nu este una din cele mai primitoare,dar in legatura cu praful se poate rezolva.Si ar fi bine sa ramai socotind dupa inundatiile ce au avut loc.Ploile au deramat singurul pod,si trecerea spre oras este cam imposibila.
-Nu au dat de veste cand va fi reparat?
-Curand.Curand.Desigur daca grabit esti,aceasta se poate rezolva.
-Nu,nu....nu te deranja pentru mine.
-Deci Charles,ce fenomen straniu te aduce aici?De mult nu a mai poposit suflet de om la restaurantul meu.
-Este o poveste lunga si trista.O sa iti povestesc,insa nu acum.
-Cum doresti.Este o noapte frumoasa,sa nu o patam cu tristete.
Imi doream sa stiu mai multe despre ea.Se vedea ca provine dintr-o familie cu un bogat trecut istoric.Avea desigur,o poveste interesanta.
-Scuza-mi indiscretia,Elise,dar aflandu-ma in restaurantul tau,nu am putut sa nu remarc arborele genealogic...
-Va sa zic,doresti sa afli mai multe despre a mea familie,domnule Charles? o spuse cu un glas dulce,zambind discret.
-Charles,te rog...
-Ma scuzi... . Intr-adevar,sunt descendenta al lui Dra...aaa,vreau sa spun,Vlad Tepes,cunoscut sub numele de Vlad Dracul.
A rostit numele lui cu o gravitate in privire.
-El a fost strabunicul meu...
-Poftim? - am cugetat cu uimire.Strabunicul?Vai,domnisoara Elise,scuzati-mi indiscretia,asta ar insemna ca aveti...peste o suta sau doua de ani.
Ma privit grav.Abia realizase ceea ce spusese.
-Eu...vroiam sa spun..... -inghite sec alarmata,apoi continua cu aceiasi fericire pe chipu-i palid-Nu fi prostut Charles,nu detin nici macar doua decenii.Sunt foarte mandra de Vlad Tepes,de aceea m-am adresat asa.Nu,nu este chiar strabunicul meu.Vezi tu,si din arbore lipsesc cateva generatii.
-Nume mari erau scrise acolo...sunt convins ca sunteti mandra de familia dumneavoastra.As dori sa stiu,din curiozitate....de ce sunteti totusi singura femeie a carei poza apare in arbore?
-Ah....eu.Vai,vai Charles,uite cat este ceasul.Cred ca esti obosit,mai bine mergi sa te odihnesti.Mai este putin pana la rasarit si eu trebuie sa ma intorc indata ce prima raza de soare apare.
Imediat dupa ultima fraza ma privi ingrozita,ca si cum ar fi divulgat cel mai sacru secret,apoi continua:
-Adica...in zorii zilei trebuie sa ajung undeva.Ma voi reintoarce in castel abia la amurg.Iti ofer libertatea de a umbla dupa bunul plac unde doresti.Mai putin spatele curtii,unde nu cred ca doresi sa vizitezi.Ti-as recomanda totusi biblioteca.

***
Nu m-am putut odihni noaptea trecuta.Castelul se afla in inima padurii,iar lupii au urlat in continuu si nu m-am putut gandi decat la misiunea mea.Am sosit in Transilvania pentru a descoperii adevarata cauza a mortii tatalui meu.Astazi,31 octombrie se implinesc 15 ani,iar eu ma aflu prins in acest loc.O sa mai astept cateva zile de dragul domnisoarei Elise,desi este o companie placuta,prezenta sa ma tulbura.Este desigur cea mai frumoasa fata din cate am vazut vreodata,si cu siguranta cea mai ciudata.Se imbraca in stil medieval si vorbeste ca o persoana care a trait acum cateva secole.
Ma intreb totusi daca ar fi bine sa ii impartasesc povestea mea.Cunoscand imprejurimile probabil ca ma va putea ajuta,si ar putea sa imi fie o gazda buna.Apoi,am sa reintorc in Londra,la Vanessa,logodnica mea.Ar fi intelept sa ii dau de stire ca am ajuns cu bine.Insa nu voi pomeni nimic despre Elise,sunt sigur ca Vanessei nui-ar face placere sa ma stie in compania altei femei.Mai am in valiza cateva foi si un condei,iar cu speranta ca Elise sau servitoarea sa imi va putea duce scrisoarea la posta,o voi instiinta ca sunt bine.


Draga Vanessa,



Te instiintez ca am ajuns cu bine la destinatie.Ma aflu la o gazda care locuieste la cativa kilometrii de Brasov.Vremea nu este chiar favorabila, motiv pentru care sosirea mea ar putea fi intarziata.Ciudat este ca de cand ma aflu aici nu am simtit vreo ploaie sau auzit vreun tunet,insa gazda mea sustine ca singurul pod spre oras a avut de suferit in urma ploilor si nu este alta trecere.Sper ca situatia sa se remedieze curand si sa pornesc prin a-mi incepe ancheta asupra mortii tatalui.
In rest,Transilvania este un taram minunat,cu munti ce se inalta falnici impodobiti cu paduri dese.Orasele sunt medievale,cu case mari si primitoare si oameni harnici ce muncesc in gospodarii.


Cu dragoste,
Charles!


***
Dupa cum a spus,Elise a fost plecata pe tot parcursul zilei,insa imediat dupa cina,cam pe la ora apusului s-a intors la castel.
I-am cominicat despre scrisoare si a fost mai mult decat incantata sa trimita pe cineva sa o expedieze.Dragut din partea sa,avand in vedere problemele inundatiilor.Ca o femeie de lume a pus nici o intrebare despre cui ii este adresata scrisoarea.
Am continuat turul castelului,prezendatu-mi diferite picturi ce infatisau scene de razboi.
-Victorile sunt multe...Charles.Multe...
Si se pierdea in cuvinte...sau eu ma pierdeam in cuvintele ei.Pe cat de tare ma inspaimanta,pe atat de tare ma fermeca.In noaptea aceasta purta o rochie alba si lunga,iar paru-i roscat era prins intr-un coc.Fata palida ii incadra perfect ochi negri migdalati ce pareau a fi de sticla.Si totusi....ma fermeca cu atata mandrie povestea despre stramosii sai.Descria scene de razboi ca si cum ar fi participat la ele.Cand am terminat de vorbit despre razboaie,am iesit putin afara in gradina cu trandafiri.Nu imi facea placere sa ma plimb pe o astfel de vreme,mai ales noaptea.Cerul era senin,dar se arata din cand in cand cate un nor.Si era ceata...o ceata de nedescris.Iar in jurul castelului lupii urlau din rasputeri si cateva bufnite dadeau ocol.Castelul parea la distanta de cel putin un kilometru,si cred totusi ca ne-am departat prea mult.
-Noaptea tuturor sfintilor.... sopti usor.
-Poftim?.Am raspuns vag ca si cum nu as fi auzit-o.
-Savureaz-o Charles.Cea mai sacra zi a anului din punctul de vedere al magiei.
Asculta urletul lupilor si priveste chipul trist al lunii...nu te lasa inspaimantat de ceata din jurul tau.
Imi arunca o privire.Zambi diabolic.
-In aceasta noapte se deschide usa invizibila catre lumea de dincolo si puterile stramosilor ating apogeul.
-As dori sa...ma reintorc in camera mea.
-Charles,Charles...frica ta se simte.Nu iti lasa frica la vedere.Mare pacat...capital.
Se auzi un urlet de lup venind din spate,de aproape.Prea aproape.Elise incepu sa rada.Imi citea groaza in ochi,si o satisfacea asta.Se hranea din frica mea.
M-a sagetat odata cu privirea si a plecat.Am inteles ca doreste sa o urmez.Si am urmat-o spre curtea din spate a castelului...intr-un cimitir.In ce loc,cu ce fel ce femeie nimerisem nu stiu.Dar vroiam sa plec.Parea total schimbata.Numai era fata rusinoasa si zambitoare,era o fiinta posedata.Alerga din ce in ce mai repede printre mormintele de marmura alba.Vantul batea prea tare si ceata nu imi permitea sa vad prea multe.O vedeam ca o fantasma alba ce se pierdea usor,iar apoi reaparea.Am luat loc pe o banca din fata unei capele.In jurul capelei erau trandafiri albi.Pentru o clipa am crezut ca numele lui Elise era scris pe usa.Am inghitit sec.Cand mi-am intors privirea,Elise sedea pe banca alaturi de mine.
-Mi-e sete.... sopti ea.Apoi isi arata dintii ce straluceau aidoma perlelor si se apropie de mine...usor....usor...

Elise - partea a doua.

Din jurnalul lui Charles Goth Jr:

La ora apusului,conduceam pe o ploaie infernala.Nu stiam cat de aproape sau departe ma aflam de destinatie.Eram undeva prin Transilvania,cel mai probabil in zona castelului Bran.
M-am oprit la o banzinarie,sau chiar restaurant,ce o fi fost bine numai tin minte, intitulat "Dracula".Era un loc destul de sinistru,decorat in stil gotic.Pe pereti erau tablouri ce simbolizau diferite lupte,bucati din ziare despre intamplari sau legende cu vampiri,varcolaci si vrajitoare,cateva picturi cu un om cu fata alba,ce amintea mai mult de un cadavru,buzele visinii,iar dintii imaculat de albi ce straluceau ca perlele.Localul era luminat de lumanari,majoritatea pe duca..Fiind singurul local din zona,am ramas.
M-as asezat la masa,asteptand sa mi se ia comanda.Dupa cateva minute,m-am indreptat spre bar.Am sunat usor nervos din clopotel.Nimic.Asa ca m-am indeptat spre usa,sa plec din locul acesta.Ma strabatu' un fior,si am privit inapoi.O femeie masiva,cu parul lung si negru imbracata intr-o rochie de epoca gotica,cu fata alba tot asemenea unui cadavru si buzele subtiri,dar bine conturate de culoarea sangelui.Ochii negri straluceau usor spre rosu.Era cea mai ingrozitoare faptura vazuta pana acum.Mi-a facut un semn spre masa,asa ca m-am intors sa iau loc.Mi-am dezlipit privirea o secunda de la ea,timp in care disparu.Nu am auzit vreun pas,sau vreo usa deschizandu-se,decat niste batai de aripi,care cel mai probabil veneau de afara.Nu intrazneam sa ma ridic sa plec,asa ca am ramas.Am remarcat pe peretele din partea stanga un arbore genealogic.In varf aparea Mircea cel Batran urmat Vlad al II-lea Dracul.Era ceva mai jos unul din fii sau,Vlad Tepes .In portretul lui am recunoscut barbatul din majoritatea tablourilor ce decorau localul.Diferenta intre poza din arbore si cele din pituri era destul de mare,caci in arbore era ceva mai imbujorat,ci nu palid.Arborele continua cu inca doua generatii,ultimul descendent,fiind de fapt o femeie.Arata mai mult ca o fetita de 15 ani.Parul roscat ca sangele ii incadra frumos fata rotunda si imaculat de alba,lunecand usor si acoperind restul corpului aproape in intregime,iar caninii ei erau de o albeata imaculata intre buzele ei visinii si senzuale.Era cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata.Ma intrebam de ce fusese pusa o poza cu ea la o varsta atat de frageda si nu la una inaintata ca celelalte rude ale sale.Si de ce era singura femeie a carei poze fusese pusa in arbore.Consider totusi ca este decedata de cel putin 200-300 de ani,asta calculand dupa anul nasterii strabunicului ei.
Am aruncat in continoare priviri aspra arborelui.Erau nume destul de mari in istorie.In ce loc nimerisem nu stiu sigur,dar nu imi doream decat sa plec.
Aud din nou batai de aripi,iar in spatele meu aparu' ca din neant femeia cu parul negru.Imi soptise ceva intr-o limba necunoscuta mie,si iesi pe usa din spate.

***

Elise

Soarele era la ora apusului asa ca barbatul se decise sa mearga pe scurtatura, aleea ingusta dintre cimitir si Parcul Central.Norii negrii,semn prevestitor de moarte se lasau pana jos,acoperind aproape orice urma de soare,grabind inceputul noptii de 31 octombrie.Cu cat inainta mai mult,cu atat poteca devenea mai lunga.Probabil din cauza oboselii,ceea ce il facea sa auda un glas subtire,ca un tipat ascutit ce copil.Se uita in stanga si dreapta...nimic.
Se oprii in dreptul parcului pentru copii.Balansoarele si leaganele se miscau ca si cum copiii abia ar fi coborat din ele.Insa parcul era pustiu de orice fiinta vie.Impins de o curiozitate nebuna intra si arunca o privire.Undeva,langa trunchiul cel mai gros de brad,statea ceva mic,asemanator cu o fetita.O fetita de patru-cinci ani.Fetita semana mai mult cu ceva neomonesc.Purta niste zdrente negre,mai degraba o rochie rupta si ponosita.
Nu observase cat trecuse timpul,luna plina era deja pe cer.
Era noaptea tuturor sfintilor si el se afla aici cu o creatura cum numai vazuse.Isi dorea sa nu se fi abatut vreodata din drum.Amintea mai mult decat de un mort,decat de un viu.Era totusi din cale-afara de frumoasa.Parul roscat ca sangele ii incadra frumos fata rotunda si imaculat de alba,lunecand usor si acoperind restul corpului aproape in intregime,iar caninii ei erau de o albeata imaculata intre buzele ei visinii si senzuale.Soptea ceva, ca un descantec de secole.Se apropie usor.Ochii ei negri si amenintatori ii urmareau fiecare pas cu groaza si satisfactie.Mai degraba cu teama,caci intr-un moment isi arata coltii ascutiti ca un animal ce urma sa vaneze prada.Barbatul se retrase usor inspaimantat.Fetita se ridica,statea in fata lui aidoma unei statui.Il privea cu un fel de ura.
Inghiti sec,si cand sa se intoarca auzi un urlet,ca de lupt ce venea de aproape.Cu inima in gat se intorsese...si...nimic.Fugi cat putu de tare,dar se opri la auzul unui zgomot aidoma unor aripi.Cand sa se intoarca sa arunce o ultima privire fetitei,aceasta disparuse.

*

ZIARUL LOCAL:
"Om gasit mort,secat de sange in Parcul Central"
"In dimineata de 1 noiembrie,a fost gasit in Parcul Central cadavrul unui barbat in varsta de 45 de ani.Acesta parea a fi secat de sange,insa in zona parcului nu a fost gasit nici o pata.Alte leziuni numai apar pe corp in afara de doua intepaturi mici in zona gatului.Numele decedatului este Charles Goth..."

Si a plecat.

"Ramas bun,draga mea...".Ultimile lui cuvinte ii alergau prin cap,aprizand fiecare neuron.Simtea cum fiecare celula nervoasa cedeaza.Incerca sa nu se gandeasca,insa cuvintele sale dadeau navala.
"Ramas bun,draga mea...".Si totusi,nu fusese un ramas bun,ci un "adio".Incetase sa planga si privi batista.Ii rasunau in cap "poftim...se pare ca in crizele tale de plans,nu ai avut niciodata o batista".Apoi se puse pe un plans mai amar si inabusit.Trebuia sa se duce dupa el.nu il putea lasa sa plece.Isi ridica usor rochia,cobori indata scarile de marmura,si tipa dupa el.Deschise usa grea,de marmura alba,si ii striga repetat numele ce rasun ca un ecou prin ceata.Nu se mai zarea nimic.Nici gradina cu trandafiri,nici ultima raza de soare,nici largul camp din departare...era doar ceata in care disparuse el.
Nu se putea gandi acum la asta,dar inebunea daca nu o facea.Plecase...disparuse in ceata.Nu stia unde s-ar fi putut duce.Se aseza pe treptele batrane si izbucni din nou in plans.Isi sufla usor nasul in batista,singurul lucru care el i l-a dat, si poate singurul lucru ce a fost apreciat.

Dumnezeu, biserica, trafic

Dumnezeu e cu noi peste tot. Suntem insa noi cu Dumnezeu pretutindeni? In trafic, la birou, cand aruncam vorbe grele, napditi de stres, la betie sau pe plaja pierduti in carnea dragostei? Ar fi greu...de aceea cred ca trebuie mers la biserica din cand in cand.

Acolo, singur cu tine si cu Dumnezeu poti cauta in liniste. Cei care pretind ca biserica s-a schimbat si ca preotii nu inlesnesc accesul catre Dumnezeu, cauta tapi ispasitori. Lumea intreaga s-a schimbat. Unii, mai mult decat altii. Ghetarii se topesc. Cu atat mai putin il vom gasi pe Dumnezeu in afara bisericii, pe strazile aglomerate ale vietilor noastre. Desi, ma repet, El e pretutindeni.

Noua insa ne trebuie pretextul pentru apropierea si insotirea cu El. Si, vrem nu vrem, biserica e locul. Nu-i putem condamna pe preoti, atata vreme cat ne suna telefoanele in timpul slujbei si folosim blitzuri si camere video la nunti si botezuri incercand sa prindem o farama de altar.

Sursa:Tudor Chirila

Un drum

Si-am crezut ca o sa vii,asa ca mi-am luat chitara si m-am asezat la mijlocul drumului cantand.Si asteptam.Suflu de om sau pulbere de praf nu trecea.A inceput sa cearna ploaia,vantul sa sufle cu putere,razele soarelui sa ma alunge.Dar am cantat mai tare,si tot mai tare.Treceau oamenii aruncandu-mi vagi priviri.Si m-au mintit.Mi-au spus ca drumul o sa fie scurt si drept.O,dar vai,a fost atat de lung si inca nu s-a terminat.M-am oprit totusi la un amurg din cantat si am pornit din nou spre poteca infinita cu chitara in spate.Ma uitam din cand in cand in apoi,insa nu te zaream.Am lasat in urma mea cate o nota ce continea un "te iubesc",sperand ca daca totusi vei ajunge pe acel drum,o vei auzi,poate o vei intelege,si vei veni.

Gaseste-mi pasii

Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei şti cã am plecat ...
Nu e un joc al dragostei nebune, lipsesc demult, dar nici nu ţi-a pãsat.
Priveşte-ţi chipul în oglinda vieţii şi vezi ce-a mai rãmas din el acum,
E prea pãtat de semnele tristeţii ce-au dat nãvalã-n viaţa ta, oricum ...

Sã plângi, strigând spre cer şi sã te doarã... durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci...
Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã. Vei şti cã am plecat cu-adevãrat, atunci ...
Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal, ca-ntr-un castel pustiu,
Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã, dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu.

Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne. Numai atunci vei şti cã am plecat.
Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit, apoi, ne-a-mprãştiat...
Stai pe nisip, cerşind doar o privire. Ţi-e teamã sã mã cauţi sus, pe stânci ...
Mai crezi şi-acum cã este doar o glumã şi n-am plecat cu-adevãrat atunci ...

Dar marea mi-a rãmas prietenã bunã şi-mi va pãstra în ea secretul trist,
Te va cuprinde-n vis cu-a ei furtunã şi îţi va aminti cã mai exist.
Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã, pe-acele stânci pe care am pãşit,
Vei şti atunci cã am plecat, iubite ... şi doar atunci vei şti cât m-ai rãnit ...


Mariana Eftimie Kabbout

Mai cant

Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt...
Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...

Adio.

In sfarsit acasa.Desi obosita,ma simt odihnita,sau poate implinita.
In timp ce ma schimbam,am observat sa parul imi miroase a parfumul tau.
Desi m-ai strans o clipa in brate,a parut o eternitate.
Implinita,o sa ma retrag acum usor din viata ta,lasandu-te sa gresesti.Nu te pot schimba.Greseste.Eu voi pleca cu pasi mici,si poate,doar poate ma vei prinde din urma.
Adio,dar ramai totusi...

Mda.

Ai lasat bezmetic urmele pasilor tai.Am vrut sa ma ascund,insa i-am zarit pe cel mai inalti munti,pe fundul marii,chiar si in cel mai mare desert.
Am incercat neputincioasa sa ma ascund.Oriunde priveam,iti vedeam fantasma.Ai umblat pe cele mai pustii alei,ai bantuit cele mai inspaimantatoare grote,ai cautat chiar si in cele mai intunecate pesteri.
Ma intreb uneori,de ce a fost nevoie sa cauti atat de departe ceva,ce este de fapt langa tine.

Urasc.Iubesc

Ciudat este ca tu ti-ai dedicat o clipa din viata ta ca sa ma faci fericita,iar eu mi-as dedica intreaga viata ca sa te fac o clipa fericit.
Ma doare faptul ca nu stii,sau nu vrei sa iti dai seama ce insemni pentru mine.Ma doare faptul ca ma intrebi ce fac si eu rasnpund ca "bine" doar pentru ca nu pot justifica nevoia de a te lua in brate.Asta este tot ce ti-as cere,sa te pot strange in brate fara semne de intrebare.
Urasc gandul ca vine o noua zi in care vei crede ca sunt bine,pentru ca nu ai invatat ca un zambet ascunde milioane de lacrimi.
Urasc faptul ca nu iti pot spune exact de imi doresc de teama sa nu te indepartez.
Urasc faptul ca am invatat sa te iubesc in liniste, asa cum vrei tu si sa astept sfarsitul.

Amintire.

De multe ori ma trezesc ca ratacesc spre ale amintirilor carari.Undeva,pe o amintire e scris numele tau.Am observat ca se sterge usor,insa nu il las.Voi scrijeli amintirea iar si iar.
Acum,imi vine in minte o amintire veche.Te vad strangandu-ma in brate cu putere.Nici nu stiu daca a fost,nici nu stiu daca va fi.



Discret,chiar daca nu anost.Nici nu stiu daca mai are vreun rost...