Momente.

Atunci,pe cand luna lumina mormantul de marmura,furtuna paru a se reintoarce cu o violenta sporita.Impins de un fel de fascinatie,m-am apropiat de mausoleul ce se intalta acolo,destul de straniu,i-am dat ocol si am citit pe usa in stil doric aceasta inscriptie in germana:

CONTESA DOLINGEN DE GRATZ STYRIA
A cautat si a gasit moartea.

1801.

Deasupra mormantului,aparent infipt in marmura,monumentul funerar era alcatuit din mai multe blocuri de marmura.se vedea un tarus lung de fier.Pe cealalta latura descifrai aceste vorbe,gravate in caractere rusesti:

Mortii trec repede!



Totul era atat de insolit si de tainic incat putin a lipsit sa nu lesin.O idee inspaimantatoare imi trecu atunci prin cap.Era noaptea Walpurgiei.Walpurgis Nacht!
Noaptea in timpul careia mii si mii de oameni cred ca diavolul se iveste printre noi,ca mortii ies din morminte si ca toate duhurile rele de pe pamant,din vazduh si din apre si se prind in hora.Ma gaseam in locul pe care vizitiul voise sa-l evite cu orice pret,in acest sat parasit de secole.Aici fusese mormantata sinucigasa si ma gaseam singur in fata mormantului ei,neputincios.

Bram Stocker - Dracula.

Noi.

Eu.Ea.Si un drum.Eu,ea,un drum lung si multe lacrimi.Lacrimi pentru ca acel drum este imposibil de parcurs.Si poate nu drumul este scopul meu,ci capatul lui.Urasc acel drum.Urasc tot ce sta intre noi.Urasc toate zidurile,strazile,treptele,apele,muntii,toti norii si toate stelele care ne despart.Urasc chiar si aerul dintre noi.
Totul imi aminteste de ea.In fiecare secunda intreg universul imi aduce aminte ca trebuie sa ii simt prezenta absenta.Acea absenta care ma omoara incet pe dinauntru si pe care o simt atat de aproape...
O iubesc ,si totusi am ales sa urasc drumul care m'ar fi dus langa ea...sau poate pur si simplu sa'l uit.Sa uit de drum si de ea.Acea"ea"...cu ea priveam acelasi cer,dar niciodata din acelasi loc.Cu ea vorbeam zi si noapte,dar niciodata nu puteam sa'i vad ochii.O auzeam doar cum respira,si asta printr'un telefon...Ea...ea de care am atata nevoie si tot ea care nu e....ea care stiam ca ma iubeste dar nu stiam cat.Ea care'mi promitea ca o sa vina dar nu stiam cand.Ea care'mi spunea ca o sa trecem peste dar nu stiam cum.Mereu a trebuit sa ma multumesc cu doar o parte din ea.Si am vrut sa uit,pentru ca erau prea multe"dar-uri".si cateodata multe"de ce-uri"...Sa uit de cat de fericita as fi fost cand as fi strans'o in bratze...sa uit de 2 ani in care aveam nevoie doar de cuvintele ei...pentru ca asta era tot,asta era ea.Doar cuvinte,multe cuvinte.
Sau poate vreau sa uit doar de toata asteptarea asta,de toata distanta dintre noi,dar nu de ea si de toate visele noastre...sau doar ale mele.
Nu sunt sigura daca intre noi e distanta,drum sau kilometrii.Nu sunt sigura de noi.De un"noi"din care a mai ramas doar un"eu",un"tu",si acelasi drum lung intre
acelasi"noi"....

Sursa:Maria.

Si da,ramai doar o iluzie

Stau la metrou la gara si tremur.E frig.Ma simt goala in mine.De fapt numai simt nimic.Cel putin acum nu stau sa ma intreb cum ar fi fost daca.Si daca.Si sunt milioane de 'daca' si 'de ce'.E destul de frig si as prefera sa nu imi relatez povestea a mia oara.Vei fi doar o amintire din ce in ce mai rara.Dar totusi in minte imi vine o veche amintire cand ma tineai in brate si cand imi zambeai,dar nici nu stiai pe cine ai alaturi.Stii...daca alegi sa arunci fericirea cu doua maini ei nu am de cand sa ti-o pasez inapoi.Si probabil vei ramane iluzia unei zi de toamna.
Imi a aprind o tigare si trag insetata din ea.Da...vei ramane doar o iluzie dulce-amara.

Fericirea

Ce este fericirea?


• PhLu ALex °• [:x]: fericirea e cv kre nu se atinge niciodata da in cautarea ei merita sa alergi toata viata. practic,asta e

Eu cred totusi ca fericirea nu este o destinatie.Este un mod de a trai.

***
Beeee Evil: fericirea ..e dincolo de cuvantul in sine..ceva ce cauti toata viata ..
si niciodata nu te simti implinit pt ca fericirea iti e mereu aproape ,dar tu nu vezi si cauti mai mult,lasand in urma adevarata fericire.
fericirea..lucruri marunte pe care tu le ignori?

Eu cred ca toti cautam fericirea peste mari si oceane,cand ea este de fapt langa noi.Suntem prea orbi insa sa o observam.
Cum spunea un om intelept: "Fericirea este ca o minge de fotbal.Cand e aici dam cu piciorul in ea,si cand e departe alergam dupa ea."

***
Miruuu: pfu...pai nu cred ca am o definitie pt fericire, probabil ca fericirea consta in toate lucrurile mici care iti aduc un zambet pe buze, gstul dulce al ciocolatii, un balon colorat, o atingere a unei persoane pe care o iubesti, cred ca fericirea e o puzderie de lucruri mici...

Marya.. .: fericire?
Marya.. .: soare
Marya.. .: prieteni
Marya.. .: cineva la care tii
Marya.. .: si mancare

Vama : fericirea e cand iti amintesti,ce fericit esti cand iubesti.

Am ales sa nu ma plang pt ceea ce am gandindu-ma ca sunt atatia care nu au jumatate din ce am eu si sunt fericiti. Rasarit, apus,soare, nori,ploaie,ninsoare,curcubeu, iubire,imbratisari, sarutari , biscuiti cu ciocolata, muzica, picuri, culori, prieteni, poveste, chitara, pace,mare, rasete necontrolate, nebunie,vise,fantezii.
Ha.Apreciati lucrurile marunte.

P.S: Ma declar un om fericit!

O sa il scriu si pe asta

Am adunat din lacrimile cerului.Am adunat din zambetul florilor.Am adunat tot ce-i mai bun din mine,deci probabil de la tine nu am luat ce trebuia.
Ai fost intotdeauna prea ocupat ca sa observi ca exista cineva care te poate iubi cu adevarat.
Am incercat sa folosesc un condei magic pentru povestea noastra.Dar nu ai fost invatat sa crezi in magie,si nu a mers.
Iti amintesti de momentele cand radeai…si iti spuneam ce iti spuneam,dar nici nu incercai sa intelegi.
Intorc foile capitolului nostru si realizez ca in fiecare cuvant exista o iluzie desarta.
Prostia ta a facut ca povestea noastra sa fie una dulce-amara.
Acum vreau doar sa inchei capitolul….dar am pierdut condeiul cand ma plimbam cu tine.Insa nu-i nimic…voi lua foile si le voi arunca in mare.Cand vei fi acolo…o sa iti amintesti de ceva ce nu a fost niciodata.

Amintiri

Notele si ritmul melodiei sunau lent prin toata casa.Trecuse atata timp.Usa camerei ficei ei era intre-deschisa,asa ca intrase sa auda mai bine.Ei nu ii placea ca mama ei sa o urmareasca sau sa o asculte cantand.Desi era foarte buna in ceea ce facea,in prezenta mamei se simtise intotdeauna intimidata.
Se aseaza pe pat langa ea si o acompaniaza cu vocea.La inceput se sperie si se opri,dar apoi continua gratios.
Se vedea pe sine in copilul sau.Acum 20 de ani avusese ocazia sa fredoneze acest cantec alaturi de persoane dragi,ce numai sunt printre noi.Era doar o zi simpla,in afara de lumina scenei,chitara si ea.Si corul.Si cei dragi din culise.Si in spatele scenei.Numai aveau loc...insa erau atati de multi dornici sa o vada.



In zadar memoriile.Timpul a trecut.A lasat un vis sa atarne usor de un fir de ata fara sa isi faca griji ca se va rupe.Si da,s-a rupt.
Fata se uita surprinsa la mama sa.Nu stia ce glas uimitor avea...o subestimase,insa acum dorea sa fie ca ea.

Si au fredonat impreuna toate piesele uitate.... . Zambeau.

Descopera puterea dinauntrul tau

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Eric Butterworth,

Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.

Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol.

În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat.

Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ".

În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.

Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.

Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp.

Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru?

" Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el.

" A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ".

" Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân.

"Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui."

Totusi iubirea

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred in pereche
Si totusi ceva s-a intamplat

Pretentii nici n-am de la luna
Un pat, intuneric si tu
Intram in amurg fara nume
Fiorul ca fulger cazu'.

Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii,dau lumii de stire
Iubesc,am curaj si ma tem.

Manifestul generatiei ‘70

Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”
Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.


Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru

Te urasc.

Te urasc pentru ceea ce esti.
Te urasc pentru ca simpla ta prezenta ma poate binedispune sau intrista.
Te urasc pentru ca poti face ce vrei din mine fara vointa mea.
Te urasc pentru ca a fost nevoie sa trec pe langa tine pe strada ca sa imi schimb viata dramatic de mult.
Te urasc pentru ca atunci cand zic nu,tu ma faci sa spun da.
Te urasc pentru ca azi imi zic ca te voi evita,si maine alerg dupa tine.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc atat de mult.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa te pot iubi in lisniste asteptand o minune.
"Esti doar durere topindu-mi linistea si urasc tot ce-ai facut in viata mea".


Am suficiente motive sa te urasc,si totusi iubesc tot ce urasc la tine.

Astept

Astept noaptea care te va aduce la mine, clipa necunoscuta in care vei fi aici, chiar si daca numai cu o jumatate din sufletul tau. Am invatat sa ma multumesc cu tot ce imi poti da, am invatat sa te iubesc asa cum vrei tu.

?!

Mai intrebat odata ce urasc cel mai tare la noi.Atunci nu aveam un raspuns...acum il am.
TIMPUL.



Timpul pierdut..

Ascultatorii de rap si pop au cel mai scazut nivel de inteligenta

Un studio interesant, realizat de un student la sociologie din California, pe nume Virgil Griffith, a demonstrat ca ascultatorii de muzica rap, pop si dance au cel mai scazut nivel de inteligenta.

Cei mai inteligenti, conform acestui studiu, sunt ascultatorii de muzica clasica, in special cei care il prefera pe Ludwig Van Beethoven.

La mijloc se situeaza ascultatorii de rock si metal, cu precizarea ca acestia sunt mai aproape de ascultatorii de muzica clasica in ce priveste nivelul intelectual si cultura generala.

Subiectii studiului realizat de Virgil Griffith au fost preponderent tineri, cu varste cuprinse intre 13 si 35 de ani.

Acestia au fost rugati sa completeze un test de inteligenta, dupa care au precizat care sunt preferintele lor muzicale. Cele mai putine puncte la testul de inteligenta le-au obtinut fanii artistilor Lil Wayne si Beyonce.

O precizare interesanta: rezultate foarte bune la test au obtinut fanii trupei Radiohead.

Oare unde nu m-ai vedea?

Uneori simt nevoia sa stiu ca sunt singura pe lume,ca nimeni nu ma poate privi si crita,cu atat mai mult sa simt ca nu existi tu.
De ceea mai bine imi iau chitara si plec...undeva unde imaginatia ta nu ma poate ajunge.Fiind odata pe drum ma intrebam unde m-as putea duce...am stat un pic sa ma gandesc unde nu m-ai putea gasi.Hm.As putea sa ma duc pe fundul celui mai adanc ocean,in cea mai intunecata grota sau sa stau pe cel mai inalt nor.Apoi m-am gandit mai bine.De ce as fugi altundeva daca tu nu ma vezi nici aici?!

De ce?

Suspina usor si isi pune capul in poala ei.Doar ea stia sa ii spuna ' va fi bine' intr-un mod in care chiar o facea sa creada.
-De ce eu...?
-Pentru ca asa este povestea...si trebuie sa treci peste drama mijlocului ca sa ajungi la fericirea de la sfarsit.
O privi lung si curios,insa stia ca avea dreptate.Intrebare e cat de lunga putea sa fie povestea.

Vama Veche - Marea

Mi-e dor de mare
-Imi place la mare ca e si curat tot timpul
-Marea te spala
-Si esti sarat,nu?marea te spala si te sareaza
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu,dar am visat ca am fost.Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi sh am plans toata ziua
-Si cand ai intrat in apa ti-a trecut
-Da,si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem doar noi doi,aa si marea
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu,cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri...




In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

Aberatii

Erau la locul lor, sub aceiasi salcie batrana de langa lac.Se juca bezmetic cu o suvita din parul ei intreband-o:
-Ma iubesti ?
-...si da,te iubesc.
-Cat de mult?
-Cam cat iubeste soarele luna.
-Si...o iubeste?...cat?
-Cam cat o iubeai tu pe ea.
-...cat?
-Aproximativ cat ma iubea si el pe mine.
-Si totusi...ma iubesti?
-Ceva mai mult decat iubesc viata.

?!

Era abia ora amiezii si razele soarelui intrau usor in dormitor prin draperia veche.Il mangaie usor pe piept si suspina...
-Ah..esti?!
-...Da,da sunt.Ce s-a intamplat?
-Nimic.Uneori doar imi e frica si simt nevoia sa te stiu prezent.Ma linisteste.
O lua in brate si o saruta pasional,apoi continua sa se joace cu parul ei in liniste,ca si cum ar fi absent de fapt.

A fost pt o secunda

Amintirile ii circulau in minte ca un avion supersonic fara sa inteleaga nimic.Doi oameni mergeau de mana pe sinele trenului…dorind sa pluteasca spre infinit….si apoi nimic.
Timpul ciatrizase usor ranile.Incerca sa se dea usor jos din pat si sa dea ochi cu lumea.Se taraste usor pana la fereastra si isi arunca privirile departe….la milionane de kilometri distanta.De fapt nu stia sigur daca distanta pana la el se masoara in kilometrii.Ar fi putut sa o masoare in pasi,in lacrimi,in vise,in sperante,in telefoane,in zambete,in promisiuni,in dulci minciuni, in iluzii…sau pur si simplu in nimic.
Odata avusese ocazia sa-i simta buzele pe gatul ei,sa ii simta mainile jucandu-se cu parul ei,sa respire acelasi aer.Si uneori se intreba daca chiar s-a intamplat.
A avut ocazia sa strabata mii de kilometrii ca sa fie impreuna …cateva clipe,pentru ca apoi sa plece si mai departe decat fusese vreodata.

Miroase a tine

Imi miroase a ghiocei si soare,
a vant si ploaie,
a cafenele pline,
Si-mi zboara gandul la tine.

Ieri ne sarutam in ploaie
Printre oameni grabiti,
Printre tineri chitaristi,
Printre alti indragostiti fantezisti.

Azi miroase a primavara
Numai e ce-a fost ieri
Si doar muzica ma calmeaza
Si mi-e dor de tine intr-o zi de vineri