Marea...

Nisipul fin
O mare amara
O plaja pustie
Un ultim apus de vara
Doua chipuri de inalnesc
Atunci cei doi oameni isi zambesc
Umbrele lor se reflectau in apa
Pareau ceva mai mult decat vroiau sa para




Nisipul fin
O mare amara
O plaja pustie
Pirmul apus de toamna
Impreuna cei doi acolo erau
Si apusul impreuna-l priveau
Erau unul pt celalalt
Traiau unul prin celalalt
Uitasera de lume
De tristii pasi ai singuratatii
Fara a privi lucrurile in alt fel
Lumea era a lor
El traia doar prin respiratie ei
Ea il otravea cu a sa dulceata
Marea le scalda trupurile infierbantate
Devenind parca din doua unul
Aveau sa ramana asa pt eternitate