franturi dintr'o frantura

Mai e putin si nu voi mai avea 15 ani.Voi avea 16.In acest an am invatat sa cant la chitara. Mi s-a aprins din nou vechea pasiune pentru fotografie si totodata s-a stins usor.[au iesit totusi cateva fotografii frumoase:D]Am plans si am ras,am iubit si am invatat sa traiesc,ci nu doar sa exist.Am inceput sa scriu un blog,am citit mai mult si am reusit sa imi perfectionez engleza.Am cunoscut oameni noi,care s-au dovedit pe parcurs a fi prieteni sau nu,dar in mod cert am invatat ceva de la ei.Mi-am dat seama ca istoria nu este chiar atat de rea si plictisitoare si chiar m-am decis sa o studiez serios.:).Anul acesta am icnercat sa studiez filosofie-na,ce se poate.Nu stiu daca am retinut ceva,dar sigur am reusit sa privesc altfel anumite probleme ... ceva,ceva tot a iesit.Am reusit sa ajung la liceul unde am sperat toata viata sa invat,si acum ma intreb daca chiar asta imi doream cu adevarat.
In acest an in care abia asteptam sa termin tot,tot ce incepusem si doream sa iau de la capat,mi-am dat seama ca as da orice sa ma terzesc cu un an in urma.
Anul trecut ma gandeam ca fac 15 si ca probabil nu voi realiza nimic.Anul asta numai imi pasa,nu ma mai gandesc.


["Suntem trecatori pe drumurile altor trecatori, suntem colectionari de frumos, ne amagim, avem orgolii, suntem fragili, pe cat de singuri pe atat de impreuna, franturi ale unui imens frumos ce ne depaseste si totusi este parte din noi. Sarbatoresc sincer conditia-mi efemera de frantura."]