Am adunat din lacrimile cerului.Am adunat din zambetul florilor.Am adunat tot ce-i mai bun din mine,deci probabil de la tine nu am luat ce trebuia.
Ai fost intotdeauna prea ocupat ca sa observi ca exista cineva care te poate iubi cu adevarat.
Am incercat sa folosesc un condei magic pentru povestea noastra.Dar nu ai fost invatat sa crezi in magie,si nu a mers.
Iti amintesti de momentele cand radeai…si iti spuneam ce iti spuneam,dar nici nu incercai sa intelegi.
Intorc foile capitolului nostru si realizez ca in fiecare cuvant exista o iluzie desarta.
Prostia ta a facut ca povestea noastra sa fie una dulce-amara.
Acum vreau doar sa inchei capitolul….dar am pierdut condeiul cand ma plimbam cu tine.Insa nu-i nimic…voi lua foile si le voi arunca in mare.Cand vei fi acolo…o sa iti amintesti de ceva ce nu a fost niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu