Amintiri

Notele si ritmul melodiei sunau lent prin toata casa.Trecuse atata timp.Usa camerei ficei ei era intre-deschisa,asa ca intrase sa auda mai bine.Ei nu ii placea ca mama ei sa o urmareasca sau sa o asculte cantand.Desi era foarte buna in ceea ce facea,in prezenta mamei se simtise intotdeauna intimidata.
Se aseaza pe pat langa ea si o acompaniaza cu vocea.La inceput se sperie si se opri,dar apoi continua gratios.
Se vedea pe sine in copilul sau.Acum 20 de ani avusese ocazia sa fredoneze acest cantec alaturi de persoane dragi,ce numai sunt printre noi.Era doar o zi simpla,in afara de lumina scenei,chitara si ea.Si corul.Si cei dragi din culise.Si in spatele scenei.Numai aveau loc...insa erau atati de multi dornici sa o vada.



In zadar memoriile.Timpul a trecut.A lasat un vis sa atarne usor de un fir de ata fara sa isi faca griji ca se va rupe.Si da,s-a rupt.
Fata se uita surprinsa la mama sa.Nu stia ce glas uimitor avea...o subestimase,insa acum dorea sa fie ca ea.

Si au fredonat impreuna toate piesele uitate.... . Zambeau.