Eu.Ea.Si un drum.Eu,ea,un drum lung si multe lacrimi.Lacrimi pentru ca acel drum este imposibil de parcurs.Si poate nu drumul este scopul meu,ci capatul lui.Urasc acel drum.Urasc tot ce sta intre noi.Urasc toate zidurile,strazile,treptele,apele,muntii,toti norii si toate stelele care ne despart.Urasc chiar si aerul dintre noi.
Totul imi aminteste de ea.In fiecare secunda intreg universul imi aduce aminte ca trebuie sa ii simt prezenta absenta.Acea absenta care ma omoara incet pe dinauntru si pe care o simt atat de aproape...
O iubesc ,si totusi am ales sa urasc drumul care m'ar fi dus langa ea...sau poate pur si simplu sa'l uit.Sa uit de drum si de ea.Acea"ea"...cu ea priveam acelasi cer,dar niciodata din acelasi loc.Cu ea vorbeam zi si noapte,dar niciodata nu puteam sa'i vad ochii.O auzeam doar cum respira,si asta printr'un telefon...Ea...ea de care am atata nevoie si tot ea care nu e....ea care stiam ca ma iubeste dar nu stiam cat.Ea care'mi promitea ca o sa vina dar nu stiam cand.Ea care'mi spunea ca o sa trecem peste dar nu stiam cum.Mereu a trebuit sa ma multumesc cu doar o parte din ea.Si am vrut sa uit,pentru ca erau prea multe"dar-uri".si cateodata multe"de ce-uri"...Sa uit de cat de fericita as fi fost cand as fi strans'o in bratze...sa uit de 2 ani in care aveam nevoie doar de cuvintele ei...pentru ca asta era tot,asta era ea.Doar cuvinte,multe cuvinte.
Sau poate vreau sa uit doar de toata asteptarea asta,de toata distanta dintre noi,dar nu de ea si de toate visele noastre...sau doar ale mele.
Nu sunt sigura daca intre noi e distanta,drum sau kilometrii.Nu sunt sigura de noi.De un"noi"din care a mai ramas doar un"eu",un"tu",si acelasi drum lung intre
acelasi"noi"....
Sursa:Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu