Elise - partea a patra

M-am trezit a doua zi pe la amiaza.Ma simteam foarte slabit,aveam febra si respiram greu.Afara ploua infernal,iar norii negri grabisera noaptea desi era abia ora 5.Am decis sa raman in pat.Nu imi era nici foame,nici nu as fi avut nevoie sa o vad pe Elise.Nu imi aminteam prea bine ce se intamplase seara trecuta.Nu imi aminteam nimic decat de un cosmar.O piatra funerara pe care era gravata o inscriptie,insa nu pot imi aminti ce scria.Decat ca scria ceva de o sinucigasa...si un nume.Cred ca era numele ei pe ea... .Nu intelegeam nimic.De ce o numele unei persoane vii ar fi fost scris pe un mormant,iar persoana catalogata ca o sinucigasa.Cosmarul a parut realitate.Nu imi amintesc nimic din noaptea trecuta.Nu stiu... decat ca am vizitat gradina de trandafiri.Acum insa ma simt ingrozitor de slabit,iar fiecare suflare pare a fi ultima.Pulsul pare ca inceteaza usor,usor,iar venele ii par seci.Venele...am descoperit o taietura la incheietura mainii.Am examinat-o usor incercand sa imi imaginez cand s-a intamplat.Nu aveam puterea de a gandi.Poate pur si simplu trebuia sa dorm.
Aud batai in usa.Era Elise,ce a intrat nepoftita.Prezenta-i ma facut sa ma cutremur.
-Oh,dragul meu esti asa palid.... S-a repezit spre patul meu dorin cred sa ma imbratiseze,apoi s-a retras brutal ca un animal dezlantuit.Privea cu teama si ura spre gatul meu.
-S-a...intamplat...ceva? am reusit sa murmur incet.
-Simbol a credintei,sa piara din ochii mei!
A urlat tare si fioros.Am realizat ca vorbea despre crucifixul de la gatul meu.L-am ascuns indata sub camasa ferindu-l din privirea sa.Prea naucit de cele intamplate nici nu am observat ca plecase.


***
S-a intors mai pe seara cu un om ce parea a fi doctor.Eram aproape atipit,dar m-am prefacut ca dorm.Am simtit cum imi face un control,eram prea slabit sa ma opun.M-am prefacut ca dorm in continoare.
-A pierdut ceva sange...a spus doctorul.Nu vad insa unde...
-Lasa-ti detaliile,haideti in salon sa stabilim ce putem face!

***
Cuvintele doctorului mi se invarteau in minte,si incet incet am adormit.Inainte de zorii zilei Elise a venit sa imi comunice ca voi fi trimis inapoi in Anglia inainte de urmatorul apus.A trimis servitoarea sa imi faca bagajele si adunandu-mi ultimile puteri am mers spre trasura alaturi de doctor.Elise ma astepta la usa.Desi era ora amiezii,salonul era intunecat.Am ramas in urma doctorului sa imi iau la revedere.
-Esti atat de palid si slabit.Sa te duci negresit la prima clinica,nu astepta pana la Londra.
-Da...o sa ne mai vedem vreodata?
Isi afisa zambetul siret.
-In viata asta...nu se stie.Apoi...
-Domnule Charles,grabeste-te te rog...striga doctorul.Am iesit in graba pe usa apoi m-am intors sa o imbratisez.Numai era.Am plecat.

***
In aproximativ o saptamana si jumatate am fost acasa,dupa o internare de doua zile.Se pare ca din nu stiu ce motiv am avut nevoie de donatii de sange.Nu mi s-a rapsuns la intrebari.Nici nu cred ca vroiam sa stiu.
Ajungand in final in dulcea Londra,Vanessa ma astepta la gara.Era mai frumoasa ca niciodata.Arata ca o copila cu lungi si blonde plete.Onduleurile ii incadrau frumos fata imbujorata,iar rochia ce o purta o facea sa para mai masiva decat deobicei.Prima s-a intrebare a fost daca m-am privit intr-o oglinda in ultimul timp.Apoi m-a luat in brate surprinsa.Nu se astepta sa ma vada asa devreme.Sunt dezamagit de mine caci nu am ramas sa termin ceea ce incepusem.Dar am sa ma intorc!
Obosit m-am pus pe pat.Am adormit numaidecat,trezindu-ma abia in zorii celeai de a doua zi.
-Charles...dormi?!Am adus micul dejun.Dormi?
-Nu,nu,Vanessa.Eram treaz.Multumirile mele.
-Spune-mi.Ce s-a intamplat?
Am privit-o lung.Cum as fi putut sa ii povestesc despre Elise?Si faptul ca am locuit cu o alta femeie singur timp de trei zile.
-Nimic.Nu m-am simtit bine.Atata tot.
-Ai aflat...ceva?
-Nu inca.Ma voi reintoarce.
-Ar fi bine sa nu.Charles...ce naiba...ce ai patit la gat?!
-Nimic.
-Ai doua mici incepaturi,iar acea zona e invinetita.
Se retrase si isi facu' semnu crucii.
-Ah Charles,mi-e atat de frica.Nu vreau sa pleci din nou.Ce a fost a fost.Transilvania este un taram cumplit,sa stii.M-am interesat din carti si...am citit "Folclorul Transilvanean".Pe toti sfintii,acolo eu nu te las sa te intorci.
-Vanessa,am discutat despre asta deja.Eu...
-Ce stii despre Vlad Tepes?Despre Transilvania in general?
-Tepes.Sau Vlad Dracula.Daca dai credinta povestilor...
-Ca îşi trăgea inamicii în ţeapă?Nu sunt povesti.Din porunca sa 41 de oameni au fost traşi in ţeapă şi 300 de oameni au fost arşi.Dumnezeule.Cine stie ce descendent nebun banuie pe acolo.Iti spun Charles,daa tii la mine...acolo nu te intorci.Eu...sau scopurile tale prostesti.
-TATAL MEU NU ESTE UN SCOP PROSTESC!Si nu imi pasa de Dra...de Vlad,de descendentii lui.Sunt un om matur,din calea raului stiu sa ma feresc,iar tie...nu iti pasa de ceea ce as putea pati,vrei doar sa raman alaturi de tine.Eu inclusiv partea mea materiala.
S-a ridicat brusc si a plecat.Poate am exagerat.Aveam impresia ca nu mi-a spus tot despre temerile ei.Vanessa a fost intodeauna o fire autoritara,langa mine neputand niciodata sa se exprime.Insa nu ma iubeste.Mereu am stiut-o.Si cred...nici eu nu o iubesc.Nu acum.Logodna a fost mai mult un formal,unul la care nu ii voi putea pune capat.Dar nici nu voi inceta sa caut raspunsul.Tatal meu nu a murit accidental.O stiu.Si...am presimtirea ca Elise stie,sau m-ar putea ajuta sa aflu ceva.Brusc am simtit un fior.Abia am remarcat toate lucrurile din castel.Nu am zarit-o pe Elise la lumina zilei.Nici castelul nu l-am admirat ziua.Din contra,ziua ma odihneam,iar notile le petreceam in compania ei.Si oglinda...nu am observat vreuna prin castel.Detaliile imi dau dureri de cap,mai bine m-as odihni.Am sa ma reintorc saptamana viitoare.



Mai pe seara Vanessa intra in camera mea sa imi aduca cina.Ma privi curioasa,parca atepta ceva.
-Ei?
-Poftim?
-Cred ca merit niste scuze.
Nu am spus nimic.Nu aveam de gand sa ma scuz.
-Fie cum vrei tu Charles,amandoi stim finalul.Ti-am adus totusi o carte...cu povestiri.Sper sa vei binevoi sa citesti.
A plecat cu acelasi aer ingamfat ca intotdeauna.Impins de curiozitate am luat numaidecat cartea,ca sa constat ca mai bine nu ar fi ajuns vreodata in mainile mele.Erau multe povestiri,despre Transilvania.Despre Dracula.
Am descoperit ca intr-adevar există multe povestiri şi anecdote care surprind filozofia lui Vlad al III-lea Dracula. El era recunoscut pentru chemarea sa aprigă la onestitate şi ordine. Aproape orice infracţiune, de la minciună şi furt până la omor, puteau fi pedepsite prin trasul în ţeapă. Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, Vlad al III-le a lăsat o cupă de aur la vedere, în piaţa centrală din Târgovişte. Cupa putea fi folosită de călătorii însetaţi, însă trebuia să rămână în piaţă. Conform surselor istorice, în timpul domniei sale, aceasta nu a fost niciodată furată şi a rămas aproape nefolosită.Respectabil om.Si totodata simt un anumit disret pentru setea lui de sange.Ii inteleg oarecum mandria lui Elise.Elise...trebuie sa recunoc ca imi este dor de ea.De zambetul ei,de buzele-i visinii si senzuale.Oare o voi revedea?Elise...


***
Cu o saptamana mai tarziu,intr-o miercuri imi faceam bagajele pentru a ma rintoarce.Eram nerabdator.Nu stiu carui fapt se datoreaza nerabdarea.Sa fie aflarea adevarului,sau poate dorinta de a o revedea pe ea.Nu puteam gandi decat sa o voi putea privi din nou.Eram confuz.Vanessa intra in camera sa imi vorbeasca,desi auzeam de spunea nu eramin stare sa pricep un cuvant.
-Si...cred ca ar fi bine sa te insotesc.O sa ai nevoie de ajutor.
-Mda...
-Ma asculti?
-Mda..
-Si daca e frumos...ne puteam face nunta acolo.Cine stie cat vor dura cercetarile alea ale tale,si nu vad de ce am pierde timpul.Si poate ne vom staili acolo intr-un conac frumos,cu o gradina de trandafiri...
-Asta nu.CE?! Nunta?Vii cu mine?
-Charles,iar am vorbit cu peretii?Mi-as dori ca odata in viata sa vorbesc cu tine si nu cu umbra ta.Singur acolo nu te intorci,nici moarta de as fii.Ramane stabilit,vin cu tine!
A iesit brusc din camera trantind usa in urma sa.Nu se poate intampla asta.Va trebui sa ii spun despre Elise,posibil despre strabunii ei.Si deja ii stiu reactia.Va intra in banuieli legate de noi doi.Nu o pot duce la castel.Dar nici in alta parte.Am sa ii scriu o scrisoare lui Elise si o voi instiinta.


***
Cand am ajuns in Transilvania,ploua infernal.Tunetele erau asurzitoare,iar din umbra tainicelor bolti fulgere ieseau sagetand brazii din jur.Vantul batea cu putere,trasura abia putand sa se miste.Lupii ieseau unul cate unul din neant si urmareau trasura.Urlau.Vanessa ingrozita nu s-a dezlipit o secunda de crucifix si o carte veche de rugaciuni.Nu voi sa stiu reactia ei cand ova zari pe Elise.In final aproape ajunsesem.Mergeam pe marginea unei adanci prapastii,pericolul de a se derama trasura era major.Din departare se inalta trist castelul in noapte.Luna iesi din nori si sta acum deasupra celui mai inalt turn.Din cand in cand un fulger lumina imaginea castelului.Ne apropiam.
-Pe toti sfintii Charles,daca imi spui ca aceea va fi resedinta noastra pe timpul sederii.O sa....o sa... .Ah.
Un fulger se desprinde dn bolta cereasca luminand intreaga zare.Vanessa se albise la fata,si incepu sa treure.
-Ai vazut...din..din-colo...de brazi...era... -vocea ii tremura groaznic,mai sa se puna pe plans- - femeie.Acolo.Era acolo.Ma priviea rautacios.Charles,daca nu ne intoarcem mediat,cred ca o sa...
Tunetul ii astupa ultimile cuvinte si tipa de groaza.Am reusit sa raman imun in fata a tot ceea ce se intampla.Stiam ca voi intampina lucruri mai rele.Ca in acest loc sumbru,imi voi putea gasi sfarsitul.Dar nu ma temeam...stiam ca poate raspunsul este sfarsitul meu,dar nu imi pasa.Vriam sa aflu.Incep totusi sa cred ceea ce imi povestea Vanessa.Ma rog totusi sa fi fost doar o simpla criza de isterie de a sa si nimic adevarat.
Trasura opri in fata castelului
-Scoate-ti te rog crucifixul.
Ma sageta speriata cu privirea.
-ACUM!
Un alt fulger lumina un zid de piatra prafuit,pe care era gravat cu sange o inscriptie:"Caci doar dupa moarte..."
Am inghitit sec.Am luat-o pe Vanessa si bagajele si am mers spre usa,care in mod surprinzator se deschise singura.M-am prefacut ca nu iicitesc in ochi frica Vanessei.Mi-am ascuns si temerile mele.Am intrat,am adus bagajele inauntru,printre tipetele asurzitoare ale logodnicelei mele.
-Nu te mai plange,acum e acum,si suntem aici!A fost decizia ta sa vii,si daca doresti sa te intorci,o vei face fara mine.
Dar vorbeam singur.Privea amutita peste umarul meu.Pe peretele din stanga am zarit vag o umbra ce se indrepta spre noi.M-am intors.Elise statea in spatele scarilor.A coborat usor.Prea usor.
-Bun venit in umilul meu castel!
Ceva se schimbase.Avea in ton o raceala,parca chiar ura.Stiam ca nu va mai fi la fel.Nu doar noi doi,ci si cu 'scumpa' mea logodnica pe cap.Ne-a condus spre camera noastra in tacere. A deschis usa si ne-a facut semn sa intram.I-am spus Vanessei sa ramana acolo,si printe tipetele ei,m-am dus dupa Elise.Mergea repede,insa stia ca o urmam.Am ajuns sufragerie.
-Nu ai precizat ca esti logodit in ultima ta vizita.
-Am...nu vroiam sa deschis subiectul.
-Nu va rezista.
-Poftim?!
-Aici.Se va intoarce.Nu va rezista...e prea ingrozita pana si de umbra ei.
Atunci a zambit.Asta era ea.Am simtit o nevoie nebuna de a o imbratisa.Nu am ezitat.Si nici ea.I-am simtit trupul rece lipit de pielea mea.Atat de rece...
Am petrecut restul noptii in compania lui Elise.Abia in zorii zilei am ajuns in camera sa ma odihnesc.Vanessa,slava Domnului,dormea.Si nu s-a trezit pana la ora amiezii.
-Charles.Dormi?!Trezeste-te odata,sunt treaza de doua ore.Si nu imi place locul asta.Am cautat disperata o oglinda.Bine ca am una la mine.Desi este putin sparta.Si am cautat-o pe femeia aceea...cum o chema?!Nici nu a avut amabilitatea de a se prezenta
-Elise...
-Da.Castelul era pustiu.Nici suflu de om.Charles,ce se intampla?!
-Nimic.Elise e plecata in timpul zilei.
A strambat din nas si s-a dus la fereastra.Pana seara a bombanit in continuu,criticand tot ce vedea.Dupa apus am coborat la cine.Elise ne astepta in capatul mesei.Ca deobicei nu cina cu noi.Am mancat in liniste.Apoi se oferise sa ne faca un tur al castelului.Am observat placerea ei de a o ingrozi pe logodnica mea.Era o situatie totusi amuzanta,desi ma vedeam nevoit sa o protejez,nu o faceam.
-Si...ce este ma rog cu toate aceste statuete,picturi?Demoni!Si...Elizabeth Bathory?!
Nu remarcasem pana acum portretul contesei insagerate.Nu m-ar mira ca Elise sa o idolarizeze.
Am ajuns intr-o camera micuta unde numai intrasem pana acum.Pe toti peretii era arborele genealofic al familiei.Semana cu cel din restaurant,insa mult mai mare.L-am examinat in liniste.Vanessa la fel.Intr-o tacere ametitoare ne-am reintors in camera.
-Tunete si fulgere!Descendanda al lui Vlad Tepes?!Pe toti sfintii,am crezut sa ai mai multa minte Charles.Si doar ti-am spus...
-Este o femeie normala!
-Intepaturile de pe gatul tau....Charles,ma vei considera nebuna,dar...
-Atunci nu vreau sa stiu.Noapte buna!
Ma intreb totusi ce ar fi vrut sa spuna.As fi vrut atat sa imi amintesc de und erau intepaturile.


***
Nu am dormit prea bine,toata noaptea am rulat acelasi cosmar.un cimitir.O piatra funerara...pe care scria ceva de o sinucigasa.Doi dinti ascutiti de apropiau spre gatlejul meu.Si apoi intuneric total.