Elise - partea a trea

M-am trezit a doua zi - mai degraba spre seara,zacand pe un pat moale,dintr-o camera total necunoscuta.Nu am observat prea bine decorul,deoarece am plecat grabit sa aflu cum am ajuns acolo si unde eram de fapt.Iesind din incapere am intrat intr-o alta,posibil un salon de asteptare.La capatul salonului era o femeie ce ma sageta cu privirea.Purta o rochie de epoca neagra,extraordinar de frumoasa.Cu volane si un decolteu generos,maneci scurte si foarte umflate.La gat purta un imens trandafir rosu.Am recunoscut-o imediat pe femeia din arbore.Cum este cu putiinta...sa traiasca?!Am privit-o ingrozit si prima intentie a fost fuga.
-Nu face nimic...eu te-am adus aici!
Vorbea cu un glas bland,ba chiar un ciripit.Imi zambi usor cu buzele-i visinii.
-Bunule domn,erai in restaurantul meu...nu te simteai prea bine,pesemne sa fi fost lesinat.Te-am adus aici... .Da-mi voie sa ma prezint...Elise!
Mi-a intins mana sutire si alba.Din respect,sau poate frica am intins-o si eu.Avea pielea rece,prea rece pentru ceva uman.Intr-o clipita a retras-o.
-Charles...,am spus naucit.Charles Goth.
-Ei bine,domnule Charles...
-Doar Charles,te rog... .Nu stiam ce varsta avea,probabil mai inaintata decat a mea.Fizicul parea de intre 15-20 de ani,dar felul de a vorbi o dadea de gol.Era o femeie in toata regula.
-Charles...cina va fi servita in curand,te rog pofteste in umila mea sufragerie.
Am urmat-o.M-a conus intr-o incapere gigantica,decorata intr-un stil gotic-medieval.Nu am putut sa nu observ ciudatele statuete cu demoni ori lupi.De asemenea imensele tablouri ce insatisau diferite scene de lupta intre cele mai ciudate creaturi.Incaperea era slab luminata de niste prea frumoase lumanari.Cam toate lucrurile erau acoperite de un strat gros de praf.Socotesc ca aceasta nu este locuinta ei de zi cu zi.M-am asezat pe scaunul de lemn.
-Imi cer scuze pentru aspect.Vezi tu,nu am mai trecut de ceva timp,si...
-E-n regula.
Vroiam sa o scutesc de detalii.A zambit dulce aidoma unei fetite rusinoase.
-Scuzele mele si pentru faptul ca vei cina singur.Nu imi este asa foame.Am sa astept,si daca vei binevoi in noaptea aceasta sa iti fac un tur al castelului,as fi mai mult decat incantata.
-Desigur.
Castel.Ma aflam intr-un castel.Ideea ca sunt cel mai probabil intr-o casa-labrirint ma inspaimanta.Am sa ii fac pe plac,iar maine dimineata imi voi anunta plecarea.
Masa imi fusese servita de femeie bruneta care ma intampinase in bar.Ma fulgerat cu privirea intr-un fel in care ma cutremura.Am reusit sa savurez mancarea linistit,dat fiind ca Elise iesise putin pe terasa ramanand sa ne intalnim acolo cand o sa fiu gata.
***
-Domnisoara Elise...
-Dragul meu Charles,ma bucur ca ai sosit.Ai dori sa vizitezi gradina de trandafiri?In mijlocul ei se afla un mic lac,iar reflexia lunii in apa face sa para o imagine de basm.
Am mers unde a dorit,desi plimbarile nocturne alaturi de ea nu imi faceau placere.Prezenta ei imi dadea fiori,dar am hotarat sa ii fac pe plac.
Nu ii intelegeam entuziasmul de a-i face unui strain turul casei la miezul noptii.Parea o copila inocenta,insa stiam ca nu era asa.-Vreau sa iti multumesc...aaa,pentru tot.
-N-ai pentru ce dragul meu.Vezi tu,imi face o deosebita placere sa am oaspeti,ocazia ce nu o am prea des.Mi-ar face mare,mare placere sa ramai cateva zile.Stiu,casa mea nu este una din cele mai primitoare,dar in legatura cu praful se poate rezolva.Si ar fi bine sa ramai socotind dupa inundatiile ce au avut loc.Ploile au deramat singurul pod,si trecerea spre oras este cam imposibila.
-Nu au dat de veste cand va fi reparat?
-Curand.Curand.Desigur daca grabit esti,aceasta se poate rezolva.
-Nu,nu....nu te deranja pentru mine.
-Deci Charles,ce fenomen straniu te aduce aici?De mult nu a mai poposit suflet de om la restaurantul meu.
-Este o poveste lunga si trista.O sa iti povestesc,insa nu acum.
-Cum doresti.Este o noapte frumoasa,sa nu o patam cu tristete.
Imi doream sa stiu mai multe despre ea.Se vedea ca provine dintr-o familie cu un bogat trecut istoric.Avea desigur,o poveste interesanta.
-Scuza-mi indiscretia,Elise,dar aflandu-ma in restaurantul tau,nu am putut sa nu remarc arborele genealogic...
-Va sa zic,doresti sa afli mai multe despre a mea familie,domnule Charles? o spuse cu un glas dulce,zambind discret.
-Charles,te rog...
-Ma scuzi... . Intr-adevar,sunt descendenta al lui Dra...aaa,vreau sa spun,Vlad Tepes,cunoscut sub numele de Vlad Dracul.
A rostit numele lui cu o gravitate in privire.
-El a fost strabunicul meu...
-Poftim? - am cugetat cu uimire.Strabunicul?Vai,domnisoara Elise,scuzati-mi indiscretia,asta ar insemna ca aveti...peste o suta sau doua de ani.
Ma privit grav.Abia realizase ceea ce spusese.
-Eu...vroiam sa spun..... -inghite sec alarmata,apoi continua cu aceiasi fericire pe chipu-i palid-Nu fi prostut Charles,nu detin nici macar doua decenii.Sunt foarte mandra de Vlad Tepes,de aceea m-am adresat asa.Nu,nu este chiar strabunicul meu.Vezi tu,si din arbore lipsesc cateva generatii.
-Nume mari erau scrise acolo...sunt convins ca sunteti mandra de familia dumneavoastra.As dori sa stiu,din curiozitate....de ce sunteti totusi singura femeie a carei poza apare in arbore?
-Ah....eu.Vai,vai Charles,uite cat este ceasul.Cred ca esti obosit,mai bine mergi sa te odihnesti.Mai este putin pana la rasarit si eu trebuie sa ma intorc indata ce prima raza de soare apare.
Imediat dupa ultima fraza ma privi ingrozita,ca si cum ar fi divulgat cel mai sacru secret,apoi continua:
-Adica...in zorii zilei trebuie sa ajung undeva.Ma voi reintoarce in castel abia la amurg.Iti ofer libertatea de a umbla dupa bunul plac unde doresti.Mai putin spatele curtii,unde nu cred ca doresi sa vizitezi.Ti-as recomanda totusi biblioteca.

***
Nu m-am putut odihni noaptea trecuta.Castelul se afla in inima padurii,iar lupii au urlat in continuu si nu m-am putut gandi decat la misiunea mea.Am sosit in Transilvania pentru a descoperii adevarata cauza a mortii tatalui meu.Astazi,31 octombrie se implinesc 15 ani,iar eu ma aflu prins in acest loc.O sa mai astept cateva zile de dragul domnisoarei Elise,desi este o companie placuta,prezenta sa ma tulbura.Este desigur cea mai frumoasa fata din cate am vazut vreodata,si cu siguranta cea mai ciudata.Se imbraca in stil medieval si vorbeste ca o persoana care a trait acum cateva secole.
Ma intreb totusi daca ar fi bine sa ii impartasesc povestea mea.Cunoscand imprejurimile probabil ca ma va putea ajuta,si ar putea sa imi fie o gazda buna.Apoi,am sa reintorc in Londra,la Vanessa,logodnica mea.Ar fi intelept sa ii dau de stire ca am ajuns cu bine.Insa nu voi pomeni nimic despre Elise,sunt sigur ca Vanessei nui-ar face placere sa ma stie in compania altei femei.Mai am in valiza cateva foi si un condei,iar cu speranta ca Elise sau servitoarea sa imi va putea duce scrisoarea la posta,o voi instiinta ca sunt bine.


Draga Vanessa,



Te instiintez ca am ajuns cu bine la destinatie.Ma aflu la o gazda care locuieste la cativa kilometrii de Brasov.Vremea nu este chiar favorabila, motiv pentru care sosirea mea ar putea fi intarziata.Ciudat este ca de cand ma aflu aici nu am simtit vreo ploaie sau auzit vreun tunet,insa gazda mea sustine ca singurul pod spre oras a avut de suferit in urma ploilor si nu este alta trecere.Sper ca situatia sa se remedieze curand si sa pornesc prin a-mi incepe ancheta asupra mortii tatalui.
In rest,Transilvania este un taram minunat,cu munti ce se inalta falnici impodobiti cu paduri dese.Orasele sunt medievale,cu case mari si primitoare si oameni harnici ce muncesc in gospodarii.


Cu dragoste,
Charles!


***
Dupa cum a spus,Elise a fost plecata pe tot parcursul zilei,insa imediat dupa cina,cam pe la ora apusului s-a intors la castel.
I-am cominicat despre scrisoare si a fost mai mult decat incantata sa trimita pe cineva sa o expedieze.Dragut din partea sa,avand in vedere problemele inundatiilor.Ca o femeie de lume a pus nici o intrebare despre cui ii este adresata scrisoarea.
Am continuat turul castelului,prezendatu-mi diferite picturi ce infatisau scene de razboi.
-Victorile sunt multe...Charles.Multe...
Si se pierdea in cuvinte...sau eu ma pierdeam in cuvintele ei.Pe cat de tare ma inspaimanta,pe atat de tare ma fermeca.In noaptea aceasta purta o rochie alba si lunga,iar paru-i roscat era prins intr-un coc.Fata palida ii incadra perfect ochi negri migdalati ce pareau a fi de sticla.Si totusi....ma fermeca cu atata mandrie povestea despre stramosii sai.Descria scene de razboi ca si cum ar fi participat la ele.Cand am terminat de vorbit despre razboaie,am iesit putin afara in gradina cu trandafiri.Nu imi facea placere sa ma plimb pe o astfel de vreme,mai ales noaptea.Cerul era senin,dar se arata din cand in cand cate un nor.Si era ceata...o ceata de nedescris.Iar in jurul castelului lupii urlau din rasputeri si cateva bufnite dadeau ocol.Castelul parea la distanta de cel putin un kilometru,si cred totusi ca ne-am departat prea mult.
-Noaptea tuturor sfintilor.... sopti usor.
-Poftim?.Am raspuns vag ca si cum nu as fi auzit-o.
-Savureaz-o Charles.Cea mai sacra zi a anului din punctul de vedere al magiei.
Asculta urletul lupilor si priveste chipul trist al lunii...nu te lasa inspaimantat de ceata din jurul tau.
Imi arunca o privire.Zambi diabolic.
-In aceasta noapte se deschide usa invizibila catre lumea de dincolo si puterile stramosilor ating apogeul.
-As dori sa...ma reintorc in camera mea.
-Charles,Charles...frica ta se simte.Nu iti lasa frica la vedere.Mare pacat...capital.
Se auzi un urlet de lup venind din spate,de aproape.Prea aproape.Elise incepu sa rada.Imi citea groaza in ochi,si o satisfacea asta.Se hranea din frica mea.
M-a sagetat odata cu privirea si a plecat.Am inteles ca doreste sa o urmez.Si am urmat-o spre curtea din spate a castelului...intr-un cimitir.In ce loc,cu ce fel ce femeie nimerisem nu stiu.Dar vroiam sa plec.Parea total schimbata.Numai era fata rusinoasa si zambitoare,era o fiinta posedata.Alerga din ce in ce mai repede printre mormintele de marmura alba.Vantul batea prea tare si ceata nu imi permitea sa vad prea multe.O vedeam ca o fantasma alba ce se pierdea usor,iar apoi reaparea.Am luat loc pe o banca din fata unei capele.In jurul capelei erau trandafiri albi.Pentru o clipa am crezut ca numele lui Elise era scris pe usa.Am inghitit sec.Cand mi-am intors privirea,Elise sedea pe banca alaturi de mine.
-Mi-e sete.... sopti ea.Apoi isi arata dintii ce straluceau aidoma perlelor si se apropie de mine...usor....usor...