Aici

Cerul isi cerne lacrimile amare in fereastra mea.In ele se reflecta chipul tau.Da,cam si in fiecare maruntis.
Din-colo de munti,de vai,de ape,de mari si oceane este o prapastie.Acolo ti se auzea intr-o noapte ecoul.Atat de perfect ca si cum ai fi aici,si da totusi esti aici,insa suficient de inauntru incat sa nu iti aud vocea.
Intr-o noapte era furtuna si se auzea suflul disperat al vantului impletit cu glasul tau.
-...esti aici? ...strigai pierdut
-Nu.Am fost aici...atunci era prea intuneric sa observi
-Vreau sa fi din nou aici...
-Tu nu stii sa ma aduci acolo.Vino tu aici.
-Unde?
-Asta e eterna problema.Nu ma cauti unde trebuie...





P.S: nu inteleg inca de ce cauti iubirea peste munti si mari,cand este de fapt in tine.