Estel el,acelasi el ca in prima zi.Poate doar eu il vad schimbat.Sau poate eu m-am schimbat.Nu mai vad in el copilul acela inocent cum era,sau parea la inceput.
Cel de care m-am indragostit... .Cel pe care l-am placut de cum l-am vazut.Cel caruia nu ii stiam nici glasul.Si chipul lui era vag in memoria mea.Dar aveam o singura imagine in minte...asemena uneoi poze vechi si rupte.
Si au trecut zile,saptamani,luni si nu imi doream decat sa il mai vad odata.Si pe zii ce trecea el devenea ceva/cineva in mintea mea,asta fara sa ma gandesc cat m-am indepartat de realitate.Cel la care am ajuns sa tin enorm fara sa ii stiu nici macar numele.Cel pe care nu imi doream decat sa il tin odata in viata in brate,fara sa stiu ca voi avea ocazia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Timpul schimba oamenii. Dar sufletul le ramane acelasi !
RăspundețiȘtergereminunate cuvinte, nu pot sa descriu altfel, n-am cuvinte ... ai nota 100 de la mine
RăspundețiȘtergereADELA :)