Despre prietenie.

Prietenia.A,da,prietenia.Putem da mii si mii de definitii,in functie de fiecare persoana .De la a alerga cu cineva dupa un zmeu pe malul marii,a te uita la cer dupa o pajiste in mijlocul verii in timp ce soarele te arde,simtind sudoarea transpiratiei,si tinandu-va de mana.; a arunca niste vorbe si niste simple ‘te iubesc’ sau ‘esti cea mai buna prietena’ pe o banca dintr-un parc sau din fata blocului in timp ce mananci seminte si bei o bere,si apoi sa pleci fara sa stii ce ai zis,sau sa zici fara sa le scoti din inima;a fuma o prima tigare ascunse dupa un copac masiv,a plange in bratele ei pentru ca EL este un prost,a-I marturisi fiecare gand in timp ce strabati plictisitea aceleiasi strazi vechi cu o semnificatie deosebita in inima voastra sau rezumand totul la a da mana cu cineva si a te prezenta,a saluta intamplator pe strada un vechi coleg pe care l-ai fi evitat daca l-ai fi observat sau a urca sus in topul prietenilor dupa hi5.
Lasand la o parte toate aceste lucruri,prietenia nu se rezuma la activitatile importante din viata pe care le faci alaturi de o persoana pe care o iubesti sau poate pur si simplu s-a nimerit sa fie acolo.Prietenia este focul din semineul inimii care iti da putere atunci cand numai poti lupta si motiv atunci cand nu ai pentru ce lupta.Prietenii nu sunt aceia care iti spun ceea ce vrei sa auzi si iti spun ceea ce este adevarat fara teama unui scandal.Prietenii sunt aceia care sunt langa tine cand plangi si te ajuta.Aceia care pot sta langa tine cu orele asculdandu-te,aceia care te ajuta sa nu pici la mate,aceia care au incredere In tine si la randu-ti poti avea incredere in ei,aceia care te suna sa se asigure ca esti bine,aceia care iti spun in fata ceea ce suporta si nu.
Poate ca m-am simtit vinovata ca am pus prietenia pe primul loc.Mai presus decat orice,sincer.Poate ca desi ii criticam le doream fericirea lor mai presus decat a mea.Nu le-am spus asta niciodata,oricum nu i-ar fi ajutat sa stie.Daca era sa se intample,se intampla,si steam ca cineva acolo sus nu doarme.Poate ca m-am gandit mai mult la unii decat la altii,poate ca i-am dezamagit si randul meu si poate ca unii au stiut chiar sa ierte.Poate.
O multime de “poate”,”daca” si “de ce” mi-au umplut locurile golite de dezamagiri.Marturisesc ca imi e mila de cei ce nu stiu ce e prietenia.Toti vorbesc despre ea si nimeni nu a cunoscut-o.