O fetita

Se apropie usor de lac si privi reflexia lunii in apa.Iubea luna plina de cand era mic copil.Nu stia cum si de ce,dar in noptile cu luna plina se simtea diferit.Noaptea asta evadase din camera ei intocmai ca un copil,imbracata in camasa-i de noapte alba,lunga si vaporoasa.Avea talpile desculte.Decise sa lase iarba sa ii gadile picioarele.Se aseza pe un bolovan la marginea lacului si isi privi chipul in apa.Era foarte frumoasa.Onduleurile blonde,mai degraba portocalii ii lunecau frumos pe umeri si ii incadrau frumos fata rotunda si pistruiata.Era o fata destul de micuta pentru varsta ei,dar iubea asta.Isi zambii propiei imagine.Avea niste buze atat de subtiri,aproape inexistente.Doar culoarea lor aidoma sangelui le punea in evidenta.In ochii ei albastri radea marea.Niciodata nu se simti frumoasa pana acum.Nimeni nu ii spusese inca cat de draguta sau speciala poate fii.Nu stia de fapt ce era frumusetea,nu si-a petrecut prea mult timp in oglinda sau cu o perie in mana spre deosebire de fetele de la gradinita,scoala,liceu.Nici nu ii pasa prea mult de aspectul fizic.Asta pentru ca nu dorea sa fie ca ele.Nu se imaginase vreodata petrecand mai mult de 5 minute intr-o oglinda.Niciodata nu si-a prins parul in coada si nici nu a incercat vreo coafura deosebita.Ii placea parul rebel.Nu s-a gandit vreodata sa isi dea cu fard pe ploape sau cu gloss pe buze.Nici nu intelegea acest rost.Nici hainelor ei nu a acordat o atentie mai speciala.Ii placea doar sa fie comode,cu toate acestea avea o pasiune pentru rochitele albe si vaporoase.Le iubea.Se intindeau in dulapul ei peste 10 umerase cu modele si modele de rochii lungi,scurte sau trei sferturi.Nu prea obisnuia sa iasa in oras in afara de drumul ce il facea pana la liceu si inapoi.Preverea padurea de la marginea casei in mijlocul caruia se afla lacul.De astfel nu locuia intr-un oras mare,era mai mult un sat.
Intotdeauna zambea politicos oamenilor si isi facea timp sa ii ajute pe cei nevoiasi.I-ar fi placut sa faca asta impreuna cu prietenele ei,asta daca ar fi avut.Si-a dorit mereu sa cunoasca prietenia.A auzit mii si mii de vorbe despre,dar nu a gustat dulceata ei.Cand era mica avusese intr-adevar o prietena.Era o zana.Copii de la scoala radeau de ea pt aceasta si spuneau ca minte si ca nu existe zane.Dar ea stia ca exista,trebuia sa existe.Zana locuia undeva langa lac.Nu stia unde,deobicei se desprindea dintre nuferi.Se vedeau in fiecare noapte.Zana a invatat-o sa inoate,asta dupa ce alunecase odata din greseala in apa.De fapt chiar in noaptea aceia se cunoscusera.Intr-o noapte nu a mai venit.A astepat-o pana-n zori...in zadar.Nu a venit.Nu stia de ce,cum,unde,dar zana o parasise.A plans saptamani intregi si a refuzat sa iasa din casa.


Asta pana intr-o zii cand bunicul ei ii darui un alt prieten:un catelus.Cat de fericita a fost a uitat de zana si de colegii ei ce rai.Nici nu mai fugea noaptea pe fereastra ca sa vada lacul.Ii era teama pentru catelus sa nu alunece in apa si nici acasa nu il putea lasa.Intr-o zii de decembrie s-a dus si catelusul.S-a intors de la scoala,iar el zacea pe patul ei.Nu respira.A incercat sa il ia in brate,i-a promis ca o sa se joace mai mult cu el,insa in zadar,catelusul nu s-a intors.Atunci mama ei i-a spus despre raiul cainilor.Acolo aveau canapela cu perne mari si pufoase unde dormeau,aveau oase si mult pamant unde sa si le ascunda.


Dupa pierderea cainelui,incepuse din nou sa se furiseze noaptea pe fereatra camerei sa dea fuga la lac.Nu spera sa o reintalneasca pe zana,stia ca a parasit-o definitiv.Invatase ca persoanele pe care le iubeste pleaca,una cate una.Nu intelese si de ce,dar acceptase idea.Acum fetita era spre sfarsitul scolii,se apropia de liceu.Nu isi facuse inca prieteni.Poate nici numai dorea pe nimeni,oricum nu dorea pe cinava care sa plece.


Toate aceste amintiri ii trecu de-a valma prin minte si reveni in prezent.Se gandi ca isi doreste sa zboare.Stia ca poate zbura.Trebuia sa poata,nu avea cum sa nu.In mod sigur oamenii o mintisera cand i-au spus ca doar pasarile zboara.Era prea obosita,va zbura maine.
Toata noapta s-a gandit care ar fi cel mai placut mod de a zbura.Nu vroia un avion sau elicopter,nici o pasare sufucient de mare si puternica incat sa o duca.Trebuia sa fie pe cont propriu.Atunci si-a imaginat un nor.Unul micut,dar pufos,deasupra caruia sa vada tot.Poate chiar pe zana,si daca ar avea un nor ar putea sa treaca prin vizita pe la cainele ei.Ce s-ar fi bucurat sa o vada.Asta avea de facut.

A urcat cu viteza scarile si s-a suit in pod.Era destul de inalta casa.Daca sarea de acolo,apoi isi lua avant putea prinde un not.Fara sa stea pe ganduri a sarit.


***
Trei zile mai tarziu fetita sta e un nor alaturi de zana si catelus.Si stiti ce?!Acum are si niste aripi mari si pufoase,poate zbura nefiind dependenta de nor.