Ploaia!

Orologiul suna 3 si jumatate.O zadarnica incercare de a adormi.De cateva minute a inceput sa fulgere usor apoi cu o lumina tot mai puternica.Acum si tuna.Incercarea cerului de a-si canta dorul.Imi place si cand fulgera.Pentru ca orice fulger ne arata o parte din rai.Dar nu raiul in viziunea mea.Nu cred atat de mult in rai precum in iad,deoarece am cunoscut iadul,ba chiar traiesc in el zi de zi.Raiul este fericirea suprema pe care putini reusesc sa o dobandeasca,neintelegand ca puterea este in mana lor.

Va fii o mare furtuna asupra orasului.Cerul isi va cerne lacrimile furand gandurile oamenilor asupra fortei naturii.Vor intelege ca nu depind de ei.Ii va face sa priveasca si sa asculte furtuna cu sau fara voia lor.Ii va trezi din somn.Se vor uita pe fereastra,vor avea un oarecare calm si vor medita.Este buna ploaia.Frumoasa si linistitoare,totodata groaznic de fioroasa.Sa murdareasca zorii zilei cu intuneric.Sa ascultam suflul vantului in contopire cu urletul cerului.Sa privim cum noaptea se pateaza din cand in cand cu o lumina.Si apoi sa ne infioram.

Pentru ca ploaia ne spala de pacate si amintiri.Pentru ca ploaia le va sterge pe toate de pe pamant,iar apoi le vom desena din nou pentru a fi iar sterse!